67 DE ANI DE LA DEPORTARILE BANATENILOR IN BARAGAN VIDEO
Victimele deportării în Bărăgan au fost comemorate la Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul din Oraviţa, la împlinirea a 67 de ani de la începerea acestei acțiuni.
„În fiecare an comemorăm, în ziua a doua de Rusalii, morţii noştri, care au suferit cele mai grele pedepse, fără a avea nicio vină. În cadrul asociaţiei noastre din Caraş-Severin mai avem circa 400 de deportaţi, cu urmaşi cu tot. În 1951, au fost deportaţi, din judeţele Caraş-Severin, Timiş şi Mehedinţi, 40.380 de persoane. Cu toţii am fost aruncaţi din casele noastre de către Miliţie, Securitate şi Armată. Erau 20.000 de soldaţi care ne-au însoţit. Au fost deportaţi cei mai cinstiţi oameni, fruntaşii satelor, iar de la oraş, intelectualii. În acest fel, din pământurile lor s-au putut întemeia colectivele agricole, gostatul, IAS-urile. Iar când vine vorba de despăgubiri, pentru noi nu există niciodată bani”, a declarat Cornelia Fetea, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deținuți Politici și Deportaţi în Bărăgan din Caraş-Severin.
Potrivit istoricului Ionel Bota, anul 1951 vine pe baza unui proiect diabolic mai vechi, din 1948, când României îi revine sarcina de a prezida Cominternul, iar Gheorghe Gheorgiu Dej, sugestionat de Stalin, declara că, de fapt, inamicii noii orânduiri socialiste, comuniste ulterior, era Iugoslavia şi sârbii lui Iosip Broz Tito. După acest moment, România a rupt relaţiile cu Serbia. Ionel Bota spune că ideea deportării a venit în toamna anului 1948. Atunci, s-au întocmit listele cu viitorii deportaţi, care cuprindeau familiile care se opuneau comunismului, dar şi cu cei din preajma graniţei cu Iugoslavia care nu erau neapărat bogaţi, dar erau consideraţi lideri de grup şi erau bine văzuţi în comunităţile lor, împreună cu familiile acestora.
După slujba de comemorare, foştii deportaţi prezenţi la manifestare au depănat amintiri triste din acele vremuri.
„Satul nostru, Berlişte, de exemplu, a fost unul de ţărani gospodari, oameni care au muncit mult, dar care s-au trezit în a doua zi de Rusalii cu soldaţii la uşă, care le-au spus că au două căruţe la dispoziţie pentru a-şi lua lucrurile şi a părăsi casa. Unii spun că am fost propuşi pentru exterminare, dar politica a luat altă întorsătură şi am scăpat doar cu cinci ani de deportare grea”, a precizat Valeriu Banu din Berlişte.
„În această a doua zi de Rusalii se împlinesc 67 de ani de când, printr-un act criminal, ne-au încărcat ca pe vite în vagoane şi ne-au dus în necunoscut. Sunt impresionată pentru că atunci când am intrat în această încăpere a bisericii am văzut o expoziţie ce cuprinde multe icoane realizate de copii. Este o preocupare fantastică. Şi în gând am făcut o comparaţie cu preocupările copiilor de atunci, de la deportare. Noi am fost 10.000 de copii deportaţi în Bărăgan, iar eu sunt unul dintre ei. Însă am avut altfel de preocupări. În primele zile după ce am ajuns în Bărăgan, am fost nevoiţi să strângem ciulinii şi rădăcinile de porumb ori beţele de floarea soarelui, pentru a avea cu ce să facem focul. Mai tâziu, ca preocupări au fost strânsul bumbacului şi a spicelor de grâu. Apoi, am frământat noroiul, alături de părinţi şi căram matricele, pentru a putea să ne ridicăm o casă de chirpici. Din păcate, noi am avut o copilărie pierdută”, a declarat Cornelia Fiat, vicepreşedintele Asociaţiei Foştilor Deținuți Politici și Deportaţi în Bărăgan din județul Timiș.