VIDEO Săptămâna cu înaltă încărcătură spirituală, Săptămâna mare- cu semnificaţia şi tradiţiile din bătrâni

1050 Viewed Comentariile sunt închise pentru VIDEO Săptămâna cu înaltă încărcătură spirituală, Săptămâna mare- cu semnificaţia şi tradiţiile din bătrâni

De mâine, creștinii ortodocși întră în Săptămâna mare, numită și Săptămâna patimilor; este vorba de ultima săptămână din postul Sfintelor Paște. Totodată, Săptămâna mare este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și- chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelor.


Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

Marți, ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiți, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus.

În Marțea Seacă, există superstiția conform căreia țăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Centrându-se pe termenul generic al săptămânii (a seca, secare, secat), ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicții pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât și pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile).

În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.
În anumite zone, există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfințește,copiii să meargă cu colindul, la sfârșit primind ouă pentru a le roși.

Joi sau Joia Mare, în această seară este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.

În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obişnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi îşi pun sfoara sub pernă ca să-şi viseze alesul.
În Vinerea Mare, numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus. Seara, rememorând momentul aşezării Mântuitorului în mormânt, în biserici se oficiazăDenia Prohodului, cortegiul de credincioşi, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării.

Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă.

În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spune ca este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

Alte superstiții ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.

Sâmbăta Paştelui, ultima zi a Săptămânii Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt, este zi de reculegere, credincioșii se pregătesc pentru marea veghe. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunţând că se apropie Învierea.

În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârşit. Credincioşii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a înviat!“ şi răspund „Adevărat a înviat!“, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălţare.

În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit. Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează.

Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au fost în duşmănie.

În Moldova, Banat, Transilvania sau Oltenia, obiceiurile seamănă oarecum unele cu celelalte:

în ziua de luni, prima din Săptămâna Mare, se aeriseşte toată casa, se scot perdelele şi covoarele, se spala mobila, se repară şi văruieşte atât în casă, cât şi pe afară.

În schimb, marţi şi miercuri se curăţă curtea, se repară gardurile şi se termină treburile în câmp. Miercuri seara şi joi dimineaţa se fac focuri mari. Se spune că în această perioadă se deschid mormintele şi morţii trec pe la casele lor. Aşa că, sunt aşteptaţi cu focuri mari în jurul cărora se arde tămâie şi se pun scaune, pentru oaspeţii nevăzuţi.

În Joia Mare, fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserică sau în cimitir sau pe la casele lor. Din această zi, bărbaţii nu mai lucrează la câmp şi în gospodărie, ci îşi ajută nevestele la pregătirea marii sărbători. Tot în ziua de joi se coace cozonacul şi pasca şi se încondeiază ouăle. Cojile ouălor folosite la pască se păstrează până sâmbătă când sunt aruncate într-o apă curgătoare pentru ca puii şi găinile să fie ocrotite de păsările de pradă, ulii.

Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost răstignit aşa că este zi de post negru. În dimineaţa acestei zile se merge desculţ prin rouă pentru a fi ferit de boli tot anul. Seara, creştinii merg iar la biserică, la slujba de scoatere a aerului şi trec pe sub el tot pentru protecţie divină.

Ziua de sâmbătă este dedicată pregătirii mâncărurilor, a dereticatului prin casă şi a pregătirii hainelor noi pentru ziua de Paşte. Femeile îmbracă cămăşile noi, cusute peste iarnă, bărbaţii îşi pregătesc măcar o pălărie nouă, iar copiilor li se cumpără îmbrăcăminte din cap până în picioare pentru a întâmpina marea sărbătoare a Învierii. Mâncărurile tradiţionale de Paşte sunt preparatele din miel: drobul din măruntaie, friptura la cuptor şi borşul de miel cu mult leuştean şi verdeaţă. Nu se fac multe preparate deoarece „crăciunul e sătul, iar paştele fudul“, cum zice o vorbă bătrânească.

Sâmbătă seara toată lumea se pregăteşte să meargă la Slujba de Înviere. Un gospodar din sat pregăteşte lumânările groase pentru preot, din ceară curată care sunt duse împreună cu un ştergar de in cusut cu motive în cruciuliţă. Apoi, fiecare suflet îşi pregăteşte lumânarea care va aduce Lumina Învierii în casă. Gospodinele pregătesc un coş cu un ştergar curat în care vor pune felii de cozonac alături de o pască şi ouă roşii sau închistrite. Deasupra vor pune apoi lumânarea şi coşul va fi acoperit de cel mai frumos ştergar al gospodinei, ca semn de preţuire a sărbătorii dar şi a hărnicie ei.

Indiferent dacă se păstrează sau nu tradiţiile din această ultimă săptămână a postului mare, se merge la biserică pentru spovedanie, iar în Joia Mare pentru împărtăşanie, astfel încât să se primească Lumina Învierii şi în suflete nu doar în casă.

Iată un alt ,,vopsitul ecologic, fără vopsele” – iată un experiment care vă va pune pe gânduri: când vă apucați de treabă?

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Don't miss the stories follow Info-CS and let's be smart!
Filed in
Related posts
Comments are closed