EXCLUSIV Întâmplare cu final fericit în Cheile Carașului, după ce o copilă a refuzat să mai coboare de pe stânci
Ceea ce pentru un tătic și fetița lui de 12 ani trebuia să fie o excursie de primăvară și vreme frumoasă, era să se transforme într-o tragedie. Din fericire, toată întâmplarea a avut un final oarecum fericit, fiindcă deacă analizăm bine lucrurile, de fapt, a fost tras un semnal de alarmă.
Un tătic din Timișoara și fetița sa de 12 ani, au decis să profite de vremea frumoasă de sâmbătă și să pornească într-o mică excursie în zona Cheilor Carașului, din amonte de satul Carașova.
Totul a fost bine și frumos, ziua a trecut aproape toată cu excursii, plimbări, vizitarea unor peșteri și grote precum și o drumeție în Cheile Carașului. Spre finalul excursiei, cei doi au decis să viziteze și peștera ,,cu meteorit” de sub Cârșe, dar și grota din apropiere. Aceasta este situată undeva sus la vreo 200 de metri pe un abrupt stâncos destul de greu de parcurs și pentru un sportiv, dar cei doi au reușit să ajungă la peștera de sub Cârșe iar după ce au vizitat-o, au început coborârea spre baza stâncii. În momentul în care fata a ajuns în dreptul grotei din apropierea peșterii, s-a oprit iar tatăl său a mai coborât câțiva metri – moment în care a realizat că fiica sa nu-l urmează. Fata i-a spus că nu mai are de gând să coboare de acolo până ce mama sa de la Timișoara va veni să o ia de acolo. Ba mai mult, se pare că fata făcut o cădere nervoasă, a început să țipe și să plângă după care a amenințat că se aruncă în gol dacă tatăl ei se apropie de ea. Cert este că deja se însera, locul devenea tot mai periculos, așa că omul, a cerut ajutor la 112.
La fața locului au sosit pompierii militari, salvamontiștii conduși de Valentin Balaban de la Salvamont Caraș Severin, un echipaj medical de la SJ de Ambulanță și polițiștii.
În final, după vreo două ore de discuții cu micuța în care un mare rol l-a jucat o speoloagă cu suflet mare din Reșița, Teodora Șinculeș, salvamontiștii și ceilalți din apropiere, au lămurit-o pe fată să se lase asigurată cu o coardă de către salvamontiști și să fie coborâtă de pe stâncă. Medicul Ștefan Lisi a preluat-o pe tânără, i-a acordat primul ajutor după care a transportat-o la Spitalul Județean de Urgență din Reșița – loc în care a venit și mama fetei de la Timișoara după care medicii le-au dat voie să plece acasă.
Pe surse, am aflat că fata este elevă la Liceul German Lenau din Timișoara, învață foarte bine, dar se pare că suferă cumplit din cauza faptului că părinții săi vor să divorțeze, aceștia locuind mai mult separat. Fiica lor suferă foarte mult din această cauză și se pare că a făcut o cădere psihică. Ea îl acuză pe tatăl său de această situație.
După această întâmplare, probabil că părinții vor trebui să se gândească mai mult la ce vor face și mai ales, la efectele destrămării unei familii și ce rămâne în urma lor.
Către ziarul infocaras.ro
Stimată Redacţie,
În articolul “O copilă a refuzat să coboare de pe stânci”, (parcă acesta era titlul), care face rezumatul unei acţiuni de salvare montană din data de 15 Martie 2014 localitatea Caraşova jud. Caraş-Severin, mai precis la Peştera de sub Cârşa, sau strecurat nu din vina Dv.două elemente sau informaţii neconforme cu realitatea, şi anume:
1. Este neadevărat şi nu este conform realităţii: Nu “tatăl a cerut ajutor” a cerut, ci mama a dat telefon la 112.Acest fapt se poate verifica simplu:
-Apelantul la 112 este mama, Rău Gabriela.Toate apelurile la instituţiile şi organismele abilitate au fost făcute numai de ea.Acest lucru se poate verifica foarte simplu, întrucât prin lege înregistrările apelurilor se păstrează o perioadă de timp.Tot mama este cea care a dat apelurile la toate poliţiile (judeţeană Caraş-Severin etc)În plus martor este o cunoştinţă P.C. comună care a fost de faţă când s-a dat primul apel.
-Eu nu am nici un singur apel. Acest fapt este iarăşi simplu de verificat.Doar am răspuns mai multor apeluri.
-O altă modalitate de verificare se poate face prin listingurile companiei de telefonie mobilă (în acest caz Vodafone).
După cum vedeţi cea care va indus în eroare este cea care a dat mai multe apeluri (mama, Rău Gabriela) în locuri diferite. Se pare că conţinutul apelurilor nu este acelaşi.
După două încercări de convingere, după ce am văzut că nu pot să o conving pe fetiţă să coborâm , am renunţat de a mai coborâ. Mai ales după ce telefonul a fost deja dat de mamă la 112 şi acţiunea de salvare a început. Era lipsit de sens şi nu mai folosea la nimic ca în acest timp să coborâm.În fond dacă mama aşa a apreciat că aşa este mai sigur bineînţeles că am realizat şi am aşteptat desfăşurarea.
2.Nu este adevărat şi neconform realităţii că “fetiţa a spus că se aruncă de pe stânci dacă se apropie tatăl”.
Dimpotrivă, a trebuit să nu mă îndepărtez de fetiţă mai mult de doi metri pentru că nu m-a lăsat deloc să mă îndepărtez.Când i-am cerut să avansez în sus câţiva metri pentru a face lumină cu lanterna, nu a fost de acord, aşa că am rămas lângă ea.
De fapt am aflat de la doamna de la Salvamont care a stat cu fetiţa la spital că din apelul la 112 s-a înţeles că mama a spus că aşa a fost motivat de către apelant “tentativă de suicid”.
Fetiţa era de faţă când am explicitat şi întrebat,”cine, adică fetiţa ar fi vrut să se sinucidă !??”.A răspuns afirmativ. La care fetiţa a reacţionat promt:”eu nu am spus aşa ceva”.
De fapt eu mi-am dat seama că ceva nu este în regulă,atunci când la coborâre i-am spus fetiţei că a cautat-o mama la telefon în urmă cu un minut şi nu-i răspunde. Cu acea ocazie când l-am întrebat,cum de fetiţa este în spate,acel angajat de la SMURD a spus că aşa este procedura.Am rămas foarte surprins.Acum înţeleg de ce, pentru că mama în apelul telefonic a spus neadevărul că fetiţa voia să se arunce dacă mă apropii de ea.
Concluzie
I-am explicat fetiţei că pentru 20 de metri de coborâre
va fi deranjat chiar sâmbăta un număr relativ mare de oameni.
A spus că nu o interesează.Chiar iniţial când a spus “nu mă interesează, să vină elicopterul” i-am explicat că organismele de salvare au în sarcină şi intervin la cazuri cu adevărat grave.
În situaţia dată nu afost vorba nici de oameni îngheţaţi răniţi şi nici măcar rătăciţi.Ştiam perfect unde sântem, am şi spus şi la telefon că sântem la 20 de metri de cărare.
I-am spus fetiţei că de coborât tot cam aşa o să coboare cumva că o ţine cineva de mână, cel mult doi oameni pentru că nu este loc.Degeaba.Din păcate mama nu a insistat să o convingă să mă asculte şi să coborâm.I-am spus fetiţei că cel mai simplu era să dăm telefon unor tineri localnici care ne-au condus pţnă sus şi de la care am luat numărul de telefo.Era simplu erau la doar 5 min distanţă.
Într-un fel s-a întâmplat cum mă aşteptam.Cu munca de lămurire şi multe răspunsuri la telefoane a trecut timpul şi s-a întunecat complet.
Nu ştiu în ce măsură această desfăşurare particulară alucrurilor nu a fost dacă nu premeditată, atunci deturnată în mod voit.
Mama fetiţei m-a ameninţat anterior în mod repetat că o să facă demersuri ca să nu mai văd fetiţa niciodată.A spus explicit că nu este de acord cu sentinţa judecătorească privind custodia comună.De fapt am fost foarte mirat şi i-am spus mamei că nu la Poliţie trebuie să insiste că nu Poliţia este cea mai specializată ci Salvamontul şi alţii.
Acum înţeleg de ce nu am putut să intervin şi să folosesc telefonul fetiţei,care nu mă lăsa să vorbesc şi tot îl închdea. Probabil ia spus mama să nu mă lase să vorbesc.
Cu greu am prins o ocazie când am vrut să lămuresc că nu sântem nici în grotă sau peşteră şi nici “deasupra unei prăpăstii de 100 de metri”.Am întrebat fetiţa, la celălalt telefon fiind mama: ce vezi acuma jos, “pământ” pt. ne aflam într-o groapă, “ce vezi sus ?” “cerul”.Deci stăteam într-un loc absolut sigur.
Cam aceste sânt în mare elementele pe care am vrut să vi le aduc la cunoştinţă.În virtutea dreptului legal la replică vă rog cât se poate de hotărât să mă înţelegeţi să verificaţi cele afirmate de mine şi să faceţi corecţiile ce se impun.
O scrisoare similară o să fie adresată pentru cunoştinţă
-Poliţiei Loc. Caraşova
-Poliţiei Judeţene Caraş-Severin
-S.M.UR.D.-Caraş-Severin
-Jandarmeriei jud. Caraş Severin
-Salvamont Caraş Severin
-Spitalul Jud. Reşiţa
Pe această cale mulţumesc din inimă tuturor celor care au intervenit şi ajutat.
Cu respect, Timişoara 17 martie 2014 ing. Rău Eugen