Impresii din tabăra de jurnalism- Locul in care visele prind aripi…

Dintotdeauna iubirea și înțelepciunea mea a fost jocul. De la o vreme însă, interesele mele tind să-și schimbe ținta și asta din cauza mass-mediei care îmi oferă felurite modele. Treptat am început să-mi doresc a face parte dintre cei ce formează opinii, lucrează cu suflete, oferă informații șocante.
Iată că, în această vară, ,,Tabăra Națională de Jurnalism Radiofonic REPORTER XXI” m-a adus în contact cu mass-media și visele mele au început să prindă aripi. Cât de sus am zburat în timpul modulelor teoretice interactive!
Credeam că știu destul de multe lucruri despre mine… Mă credeam o fire introvertită, însă activitățile desfășurate mi-au oferit șansa de a socializa, de a lega prietenii, de a ști să mă fac înțeleasă și, la rândul meu, de a-i înțelege pe alții.
Fiind unicul copil al părinților mei, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o singură. Acum știu că nu doresc să trăiesc ca o solitară și înțeleg de ce ni se spune mereu la orele de religie că „Toți suntem unul.”.
Organizatorii taberei au știut cu siguranță că învățarea alternată cu distracția este mult mai eficientă. Așa se face că discotecile nocturne ne-au adus multă bucurie și ne-au dschis și mai mult apetitul pentru învățare.
Într-una din seri trupa „Pragu’ de sus” a dat timpul înapoi, reușind să ne creeze o atmosferă retro prin melodiile cântate. Îmi amintesc cu bucurie de „Andri Popa” , „Într-o nu știu care vară” , „Fata verde” . Îmi imaginam tinerețea părinților mei.
Un contact mai direct cu lumea presei, l-am avut atunci când am vizitat studioul Radio România Reșița, Banat TV și Banat FM și televiziunea Vest TV. Am fost fascinată căci acolo am descoperit o lume nouă, interesantă, vie. Oamenii de acolo erau oameni ca noi, ceea ce m-a surprins căci i-am văzut altfel.
Și lumea literară mi s-a dezvăluit puțin altfel ; mai captivantă, mai interesantă. Am învățat cum să concentrez idei multe și mari în cuvinte puține. Am creat eseuri, iar acest reportaj sper să dovedească faptul că „încercările” mele au o bază de pornire.
O încununare a acestei tabere de neuitat a fost focul de tabără din ultima seară. Fâlfâirile flăcărilor dădeau putere gândurilor, sentimentelor, ideilor mele. Acestea zburau ca niște îngerași spreimensitățile cerului înstelat pe care străluceau puzderie de aștri.
Stelele se bucurau privind fețele noastre fericite chiar dacăstrălucirea lacrimilor de pe obraji trăda și regrete.
âAcum visez la clipa reîntâlnirii într-o tabără în care „visele prind aripi”.
P.S. „TIMPUL TRECE, RÂUL CURGE, PRIETENIILE RĂMÂN!!!”