Obicei unic în România: literele de foc de pe dealul bisericii din Lăpusnicu Mare VIDEO
Învierea Domnului – Paștele creștinilor – ziua când răul a fost învins de bine, este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii. În România, obiceiurile pascale diferă de la o zonă la alta. De exemplu: în localitatea almăjană Lăpuşnicu Mare, credincioşii se bucura de un spectacol pascal unic în România. Totul se petrece în noaptea tainică a Învierii Domnului Isus Hristos.
Și unde mai pui că vorbim aici de un obicei pregătit de tinerii din localitate, cu multă muncă şi dragoste de tradiţie. Este vorba de multă muncă și de o pregătire intensă în ultimele zile, dar rezultatul face că întreaga suflare din Lăpuşnicu Mare să fie prezentă în seara de Înviere pe platoul din centrul comunei, să admire literele de foc ce compun adevărul recunoscut de creștini de peste 2000 de ani: ,,Hristos a Înviat”.
Începând cu Săptămâna mare, în fiecare zi, la biserica din Lăpușnic vin tineri şi vrâstnici, care de-o potrivă dau o mână de ajutor preotului în pregătirile care se fac înaintea sărbătorilor pascale. Și este mult de lucru la biserică fiindcă fiecare zi este una deosebită. Totul culmină cu Joii mari când se citesc cele Douăsprezece Evanghelii, apoi vine ziua Prohodului când Iisus este pus în mormânt, iar biserica este împodobită într-un fel anume.
În Sâmbăta Mare, cu câteva ore înaintea de Înviere, tinerii din localitate își dau întâlnire în piațeta din fața bisericii. Unii bat toaca – și-i învață acest meșteșug și pe cei mai mici, după care, merg cu toții pe dealul de lângă biserica să pregătească literele pe care le vor aprinde în noaptea de Înviere.
Acolo se începe cu curățarea dealului de crengi și spini, după care montează literele în pământ. La aceste litere de aproape 2 metri au fost pregătite de ei cu câteva zile înainte. Se prind pe scheletul literelor cutiile în care se pune combustibilul, se pregătesc materialele cu care se face focul, apoi pleacă la casele lor ca spre seară se adună din nou pe deal. În acest timp, în biserica de la poalele dealului se adună toată suflarea satului cu rude și prieteni, cu ,,goșci” . Cu toții participă la slujba de înviere și așteaptă momentul în care preotul va citi Sfânta Evanghelie, când creștinii sunt chemați să ia lumină și când vor începe clopotele să bată. Este momentul în care părintele anunță credincioșii că Mântuitorul este printre ei fiindcă a înviat, iar creștinii răspund în cor: Adevărat a înviat! Atunci este momentul când pe dealul ce străjuiește satul și biserica apare scris cu litere de foc crezul creștinătății: ,,Cristos a înviat!”.
Oamenii ies să înconjoare biserica, iar alții vin de acasă special pentru a fi părtași și pentru a vedea cu ochii lor acest moment unic în România. Este rezultatul muncii tinerilor de toate vârstele din sat și întrebând oamenii în vârstă: de când este acest obicei cu literele de foc? , răspunsul primit este acela că: ,,aşa ne-am pomenit cu el”.
Adi Neagu
