Pe cât că este scump ca dracu, este și toxic – somonul modificat genetic
Somonul modificat genetic este sigur pentru consumul uman?
Somonul de crescătorie este unul din alimentele cele mai toxice din lume. Şi totuşi acest produs se găseşte în majoritatea supermarketurilor.
De ce peştele modificat genetic se află pe piaţă? AquaBounty, unul dintre producătorii acestui tip de peşte, spune că somonul modificat genetic mănâncă cu 10% mai puţină mâncare decât somonul tradiţional, creşte de două ori mai repede şi “este sigur şi sustenabil”. Iar până acum, agenţiile de reglementare au părut că sunt de acord cu AquaBounty.
Acest somon este somonul feminin steril din Atlantic, cu o genă de creştere de la somonul Chinook şi o genă care acţionează ca şi “un comutator” de la un peşte numit merluciu, care menţine hormonul de creştere în permanenţă “activ”.
Barton Seaver, scriitor şi bucătar, ale cărui restaurante servesc fructe de mare ecologice, spune: “Aş prefera să servesc produse procesate, îngheţate din Alaska, decât să servesc somon modificat genetic.
Somonul sălbatic din Alaska este o opţiune mult mai bună. Este delicios, ecologic, este tot ceea ce ţi-ai dori să fie”, a adăugat acesta, spunând că el nu mai serveşte somon de crescătorie “pentru că nu are un gust bun”.
Somonul natural, din Alaska, ajunge să fie mâncare pentru pisici
Avem nevoie de somon mai mult şi mai mare? “Nu cred”, a spus Seaver. “Avem nevoie de un acces mai larg la alimentele aflate la baza lanţului alimentar.
Somonul modificat genetic vrea să suplinească “neajunsurile” unui peşte care mănâncă mai mult şi are nevoie de mai multă energie pentru a produce o cantitate mai mare de proteine. Aşa că, în loc să se crească peşti precum heringul, specii mai mici care nu sunt carnivore, se încearcă schimbarea naturii somonului”.
De asemenea, Seaver spune că “nu este nevoie de somon modificat genetic pentru a face acest tip de peşte mai accesibil pentru toată lumea”.
“Somonul roz din Alska este o resursă foarte puţin exploatată. 80% din tot ceea ce se pescuieşte în Alaska este somon roz.
Însă, acesta ajunge în conserve, în mâncarea pentru pisici, cosmetice şi biocombustibili, dar nu se ştie că este un peşte delicios. Are un gust mult mai bun decât somonul de crescătorie. Aşa că, în loc să privim cum somonul roz este mâncat de pisici, mai bine îl adăugăm în alimentaţia omului. Alimentele sustenabile, în stare naturală, există”, spune Seaver.
Aproximativ 111 milioane de somoni roz sunt capturaţi în fiecare an în Alaska. Majoritatea sunt folosiţi la conserve sau vânduţi îngheţaţi. Însă, unul din şase peşti nu ajunge în farfuria oamenilor, ci este irosit.
Analistul industriei alimentelor marine Chris McDowell spune că ciclul de viaţă al somonului ar putea fi de vină pentru acest lucru: atunci când un somon roz este pregătit pentru împerechere, “experimentează anumite schimbări, cum ar fi faptul că pielea are o nuanţă mai închisă, iar culoarea cărnii nu este foarte atractivă”, aşa că, noi, clienţii, privim acest produs şi îl evităm cu desăvârşire.
Seaver speră că, dacă somonul modificat genetic va continua să existe pe piaţă, atunci va fi etichetat corespunzător. “Nu sunt împotriva tehnologiei noi, dar sunt împotriva lipsei de transparenţă. Este pur şi simplu greşit să spui că un consumator nu are nevoie să cunoască aceste detalii”, adaugă Seaver.
- Somonul de crescătorie
Doctorul Kara Fitzgerald, de la Centrul Naţional pentru Medicină Naturală din Portland, Oregon, susţine că dacă obiceiurile noastre de pescuit nu se schimbă “vom rămâne fără peşte în 35 de ani”, iar acest lucru este dureros. Bineînţeles se referă la pescuitul sustenabil.
Dar care e situaţia în cazul peştelui sănătos de crescătorie?
Doctorul Fitzgerald povesteşte cum, pentru persoanele care mănâncă peşte, modul în care acesta este crescut ar trebui să principalul indiciu pe care să-l urmărească, la cumpărare. De ce? Pentru că somonul de crescătorie (sau cel de Atlantic) este unul din alimentele cele mai toxice din lume!
Şi totuşi acest produs se găseşte în majoritatea supermarketurilor din întreaga lume.
Potrivit unui document numit “WFM Standardele de Calitate a Alimentelor de Origine Marină pentru Somonul de Crescătorie”, doctor Fitzgerald a identificat cele mai interesante cerinţe:
– Este interzisă folosirea antibioticelor, paraziticidelor, hormonilor şi organismelor modificate genetic în hrana animalelor;
– Există reglementări riguroase privind calitatea apei şi a alimentelor;
– Somonul de crescătorie trebuie să conţină cel puţin 1.820 de miligrame de EPA şi DHA combinat, la fiecare 225 de grame de somon negătit;
– Nivelurile maxime permise de contaminanţi (inclusiv PCB şi mercur) sunt stabilite de către OMS, şi anume 2,16 pg/g TEQ (echivalent toxic). Problema este că unii somoni de crescătorie înregistrează un nivel de până la 55 pg/g.
Câte crescătorii îndeplinesc măcar aceste condiţii atunci când produc alimente pe care oamenii le consumă?
financiarul.ro