Povestea fascinantă a banilor ardelenilor de acum 250 de ani, care încă mai circulă în țările arabe
Una dintre cele mai longevive monede din istorie, care circula în Transilvania acum 250 de ani, mai este încă în circulație printre negustorii din țările din zona Golfului Persic. Banii ardelenilor, care sunt păstrați încă de multe familii din Transilvania și din Bucovina sub formă de salbă, sunt extrem de apreciați în țările arabe. Unii dintre ei au fost bătuți de-a lungul secolelor chiar în Marele Principat al Transilvaniei.
Moneda cu pricina a fost bătută prima dată în timpul Mariei Tereza, împărătească a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, regină a Ungariei, Boemiei și Croației, arhiducesă a Austriei, mare principesă a Transilvaniei și ducesă de Lorena și de Bucovina. Este cunoscută sub numele de talerul levantin, talerul Maria Tereza sau Talerul Terezian.
Pentru prima dată, această monedă a fost bătută în monetăria din Gunzburg, Bavaria. O perioadă, talerii au fost bătuți și în monetăriile din Transilvania aflată sub control austriac. Moneda a fost emisă în mai multe monetării europene de-a lungul timpului, dar acum doar monetăria din Viena mai are dreptul să bată taleri terezieni din argint.
În epoca emiterii sale, dar și în timpul domniilor împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea, talerul terezian a devenit principala monedă a Marelui Principat al Transilvaniei. Motivul pentru ardelenii înstăriți preferau această monedă era stabilitatea sa. De la bun început, valoarea de circulație a talerului terezian a fost egală cu cea a metalului încorporat, iar valoarea de circulație a argintului a variat mult mai puțin decât cea a diferitelor valute.
Talerul terezian are greutatea de 28,06 grame. Pe o faț, talerul poartă efigia împărătesei. Circular, inscripția în latină „M. THERESIA D. G. R. IMP. HU. BO. REG.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin grația lui Dumnezeu împărăteasa romanilor, a ungurilor și boemilor regină”, pentru că ea, în calitate de soție a împăratului Francisc I Ștefan primise titlul de împărăteasă a Imperiului Romano-German, iar titlurile de regină a Ungariei și Boemiei le moștenise de la tatăl său, împăratul romano-german Carol al VI-lea.. Pe cealaltă talerul poartă acvila bicefală a Casei von Habsburg, precum și inscripția în latină „ARCHID. AVST. DUX BURG. CO. TYR. 1780 X”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, în 1780”. Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia”, ceea ce tradus înseamnă „Justiție și clemență”.
Talerul terezian nu a fost preferat doar de ardeleni, ci și de românii de balcani. Datorită bogaților negustori aromâni, stabiliți în Imperiul Austriac după distrugerea orașului Moscopole și după debutul persecuțiilor turcești împotriva lor, talerul terezian a devenit principala monedă de schimb în comerțul internațional care implica teritoriile Imperiului Austriac și ale celui Otoman.
Iar pentru că Imperiul Otoman se întindea pe trei continente, în Europa, Asia și Africa, și talerul terezian a ajuns să circule în toată această zonă. La mai mult de două secole și jumătate de la emiterea sa, talerul este încă acceptat drept monedă curentă în bazarurile din teritoriile arabe controlate până la Primul Război Mondial de către otomani. Și asta chiar dacă în anumite părți, precum în Arabia Saudită, exista o suprabatere cu caractere arabe, pentru a fi acceptată această monedă.
Prin intermediul lanțului negustori aromâni – negustori otomani – negustori arabi, talerii terezieni au ajuns și în Africa Neagră. În Etiopia, a deveni monedă națională, iar autoritățile etiopiene au emis, în perioada interbelică, chiar și bancnote cu denumirea de taleri.
Talerii terezieni pot fi cumpărați la prețul de circulație a argintului încorporat și azi. Un taler terezian ar costa, în consecință, între 50 și 60 de lei, la o puritate a argintului de 833,33 la mie, la o greutate de 28,06 grame și la un preț de 2,23 lei pentru un gram de argint pur.
Talerul de argint a inspirat și dolarul. El a fost luat ca reper o dată cu baterea primelor monede de argint după obținerea independenței Statelor Unite ale Americii. Paritatea era de 1:1 între talerii terezieni aduși de ardelenii și de alți europeni emigrați în SUA și dolarii de argint bătuți pe continentul nord-americani. Talerii aveau, practic, putere circulatorie pe teritoriul SUA și erau acceptați fără probleme ca mijloc de plată. Până și termenul dolar derivă din cel de taler.
Chiar și denumirea monedei românești, leul, își are originea în talerul habsburgic. Este vorba de talerul bătut în Țările de Jos, azi Olanda, Belgia și Luxemburg, pe atunci posesiune a Casei von Habsburg. Talerul olandez nu aveau acvila austriacă, ci un leu. Talerul-leu a circulat în Țările Române. Negustorii au renunțat să mai folosească denumirea de taler cu leu sau taler-leu și i-au spus monedei de argint, pur și simplu, leu. Denumirea s-a păstrat și după Unirea Principatelor, în ciuda încercării lui Alexandru Ioan Cuza de a bate a monedă inspirată din numele de România, romanatul, după modelul francez care a impus francul ca monedă oficială.
În Imperiul Austriac, talerii levantini au fost bătuți cu efigia Mariei Tereza, așa cum sunt emiși în continuare de monetăria din Viena, deși tradiția era ca fiecare monarh să își bată propria sa monedă. În Imperiu, talerul a fost monedă curentă până în 1858, apoi această monedă a fost folosită pentru tezaurizarea argintului. Până în 1947, dreptul de a bate taleri a fost deținut de o serie de monetării din Europa Centrală. De atunci, doar monetăria vieneză mai are dreptul de a bate taleri. Iar în ciuda faptului că Austria nu mai este nici imperiu și nici măcar monarhie, activitatea monetăriei este una intensă. Din 1947 și până acum, au fost bătuți peste 50 de milioane de taleri.
citeste mai multe pe http://www.clujtoday.ro/