Primăvara-i mama noastră, ies urzicile pe coastă VIDEO
O adevărată delicatesă ce nu lipseşte de pe mesele bănăţenilor la fiecare început de primăvară, este mâncarea de urzici tinere. Bătrânii spun că urzicile sunt bune doar până la Florii fiindcă mai apoi, se mărită şi îmbătrânesc. De asemenea, nu se mănâncă sub nici o formă urzici în Săptămâna Patimilor fiindcă se spune că Iisus Hristos a fost biciuit cu urzici peste faţă.
Câte bordeie, atâtea obiceiuri… culinare fiindcă fiecare gospodină le găteşte în felul ei. Unele le preferă sub formă de ciorbă, dar majoritatea le gătesc sub formă de piure- ceva asemănător cu spanacul. ,,Şi ca gustul să fie desăvârşit, alături se pune o felie de jambon afumat prăjit. Dar, fiindcă suntem în post, unele gospodine le gătesc doar cu apa în care au fiert, cu făină şi usturoi” spune tanti Victoria Bretan, o bătrână din Reşiţa. ,,Bănăţenii au adoptat de la vecinii lor catolici obiceiul de a le consuma şi cu ochiuri de ouă – fiindcă credincioşii de rit apusean admit ouăle şi lactatele ca fiind alimente de post. Alţii, ceva mai pofticioşi, deşi le fac ciorbă, o dreg cu smântână şi afumătură, chiar cu un ou-două sparte în ea, pentru a fi mai gustoasă” spune şi Elena Guţu, o altă vecină.
Dar pe lângă calităţile alimentare, urzicile au şi proprietăţi curative – mai ales de curăţire a organismului după alimentele grele consumate în timpul iernii. De aceea le recomandă şi medicii ca să nu lipsească din meniu în această perioadă. ,,Important este şi aportul de fier pe care mâncarea de urzici o aduce organismului. Alături de proteine- fie de origine vegetală cum este soia, sau animală, urzicile completează perfect un meniu de primăvară” spune doctorul Doru Popovici.
Dacă de gătit nu e mare problemă, pentru că ele sunt opărite mai întâi, ca să nu mai înţepe, apoi sunt tocate şi fierte, culesul lor este treaba cea mai grea. Cum, de obicei, nu cresc decât pe lângă pădure şi în această perioadă sunt extrem de vii, înţepând foarte rău, treaba cea mai grea este culesul lor. ,,În Banat sunt sate întregi unde femeile trăiesc numai din culesul urzicilor şi vânzarea acestora pe piaţă, mai ales în satele din zonele colinare cum ar fi Dognecea, Ocna de Fier sau Bocşa. Femeile încep prin culesul ghioceilor şi brânduşelor, apoi vin urzicile, apoi păpădia care sunt culese şi ajung la piaţă pe tarabă şi termină cu leurda şi termină cu frăguţele, mai spre începutul verii. Apoi, în iulie- august, urmează zmeura, murele şi se termină cu afinele. Mai culegem şi muguri de brad fiindcă încă sunt orăşeni care ştiu să prepare siropurile şi toate bunătăţile sănătoase din natură, aşa cum le-a dat Dumnezeu fără conservanţi şi ,,E”-uri” spine Scumpia Drăghia Ştiuconi din Dognecea.
