Resiteanul intre necesitate, lene si comoditate – Mașina noastră cea de toate zilele
Câți dintre noi conștientizează cât de nociv este pentru comunitate confortul de a avea și folosi zilnic o mașină. Statisticile arată că poluarea, crește incidența la afecțiuni grave, precum cancer, infertilitate, boli cardio vasculare, boli pulmonare, boli psihice, accentuate de lipsa spațiilor verzi din oraș. Înmulțirea în ritm alert a numărului de mașini va duce în câțiva ani la sufocarea orașului, în condițiile în care parcul auto privat e plin de mașini second-hand, chiar foarte vechi, iar scoaterea taxei de timbru verde facilitează achiziționare a și mai multor bombe pe roți. Pe lângă acest lucru, înmulțirea autoturismelor implică realizarea de locuri de parcare marcate care ”ciuntesc” și ele tot mai mult din spațiile verzi din oraș.
Deși de câțiva ani o coaliție de ONG-uri din județ a făcut adrese către administrația locală pentru unirea pistelor de biciclete din Govândari cu zona Luncă, fiind astfel și o încurajare pentru folosirea a cât mai multor biciclete în oraș și educarea locuitorilor de a folosi mijloace ecologice de deplasare, se pare că acesta este mai mult un vis, o iluzie. Există bicicliști care și-au exprimat dorința ca atunci când vremea o permite, să se deplaseze cu bicicleta prin oraș, însă au renunțat la idee pentru că se tem de accidente. Numărul mare de mașini și traficul haotic devine o adevărată provocare pentru bicicliști. Privit per ansamblu acest lucru afectează și psihic locuitorii, stresați chiar și în trafic. Stres, poluare, sedentarism, accidente, sunt câteva din daunele create de confortul reșițenului de a se deplasa peste tot cu mașina, un confort personal. Oamenii au uitat să se mai plimbe, un studiu arătând că 30 de minute de mers pe jos reduce riscul de infarct.
Toată lumea visează la mașini, cât mai mari și mai puternice, în condițiile în care lumea civilizată din Europa se axează pe reducerea numărului de mașini și implicit reducerea poluării. În Danemarca, jumătate din locuitori folosesc bicicleta, în Olanda de asemenea, lumea se axează pe folosirea bicicletei și se investește în infrastructură eco. Oamenii au înțeles că e mult mai bine pentru oraș să se reducă noxele produse de mașini, atenția îndreaptându-se în mod special spre bunăstarea comunității, nu doar bunăstarea personală. Ceea ce nu înțelegem noi la nivel local și național este faptul că trăim într-o comunitate și ceea ce afectează comunitatea ne afectează și pe noi personal. Educația în acest sens are un drum lung și anevoios de parcurs. Primarul din Barcelona, de exemplu, vrea să reducă numărul de turiști pentru că infrastructura nu mai face față. Toată lumea face ceva pentru îmbunătățirea situației comunității, semn că dacă nu se găsesc soluții de mobilitate cât mai ecologice orașele se sufocă, fapt valabil și pentru Reșița. Constatăm acest lucru fiecare dintre noi de câte ori respirăm.
Nu mai vorbim de accidentele care s-au înmulțit în Reșița odată cu creșterea numărului de mașini, unele cu grave probleme tehnice, fapt confirmat într-un raport și de cei de la RAR.
ONG-urile trag un semnal de alarmă legat de faptul că dorința de confort personal ne costă mult, iar populația și autoritățile trebuie să înțeleagă că pe termen mediu și lung vom avea de suferit. Nu mai vorbim aici de locurile de parcare, de faptul că aceasta este cu adevărat o mare problemă la Reșița. Despre asta – altă dată într-un număr viitor.
