VIDEO Se anunta recolta slaba in satul cu banani din România – Doclin
De obicei, locuitorii de la sate, atunci când se aduna seară pe la porți ca să mai schimbe o vorbă – două, se întreabă unii pe alții de cum este recolta la cartofi, cum merge porumbul sau roșiile, sau ce este de făcut cu vremea asta. Dacă aceasta este o regulă generală prin mai toate satele, nu același lucru se întâmplă în satul Doclin din Caraș Severin. Aici, pe lângă obișnuitele întrebări despre ceapă sau cartofi, vecinii se întreabă unul pe celălalt despre felul cum le merg bananierilor lor. Și asta – fiindcă mulţi au în curte câte un pâlc de bananieri iar acum, bananii sunt în plină creștere.
Este cunoscut faptul că temperaturile tot mai ridicate din ultimii ani și mai ales clima cu influențe mediteraneene din Caraș Severin, le permit speciilor care cresc în ţările calde, să reziste și în România. În grădinile din Banat sunt deja smochini, lămâi, portocali, aluni turcești, dafini – laur, ba chiar și arbori de cauciuc şi de vanilie. Unii mai au și agave, cactuși sau curmali.
Unul dintre localnici din comună Doclin din Caraș Severin, se număra printre bănăţenii pentru care îngrijirea plantelor exotice a devenit o activitate curentă.
Ionică Gherga se mândreşte cu pâlcul lui de banani. De obicei, copacii lui de banane cresc cât casa, au peste cinci metri lungime, cu frunze de peste doi metri. Bananul lui nea Ionică, face flori și fructe de vreo 3 ani. La această dată, bananul trebuie să aibă aproape 3 metri înălțime, dar din cauza primăverii capricioase și friguroase, plantele s-au dezvoltat mai greu în acest an.
Din păcate, copacii sunt ținta păsărilor care nu pot rata o asemenea delicatesă. De asemenea, din cauza verii scurte, fructele ajung pe la maxim 10 cm, dar nu apucă să se coacă.
Arborii exotici suporta însă cu greu variaţiile mari de temperatură de la vară la iarnă. Toamna târziu, înainte de venirea iernii, bananierii sunt tăiați cam la 50 de cm și sunt acoperiți cu paie, saci din pânză și totul se învelește în nailon gros. Cam prin aprilie, se desface protecția, iar în iunie are deja vreo 3 metri și are frunze noi.
Nu sunt pretențioși; le place lumina multă, dar nu directă, apă multă și …gunoi de grajd.
Numărul bananierilor se mărește de la un an la altul, așa că, nea Ionică a dat puieți și vecinilor și prietenilor. La unii se prind, la alții – nu, dar de dragul naturii, merită încercat la fel cum vom face și noi cu cei doi puieți primiți în dar. În afară de banani, în curtea lui nea Ionică de la Doclin găsim și aluni turcești, lămâi, leandri, o agavă imensă și de curând, un copăcel de laur – dafin cum îi spun românii.
