Tradiții și obiceiuri de Sf. Paști păstrate în Cîlnic-Banat

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului, aceasta comemorând Învierea Domnului Iisus Hristos.
Pentru români, Postul Mare este cel mai important şi mai sfânt post de peste an. Fiecare încearcă să postească după putere, mai ales prima săptămână şi Săptămâna Mare, să facă milostenie şi fapte bune, să se împace cu cei cu care s-a certat. Cu trecerea anilor, parcă timpul e tot mai puţin îngăduitor cu oamenii, grijile vieţii lipsindu-i tot mai mult de bucuria sărbătorii. Sau, poate că se vede tot mai mult influenţa creştinismului, care consideră Postul Mare drept o perioadă de adâncă pocăinţă şi tânguire, pentru că acum a fost chinuit şi omorât Creatorul lumii. Iar la răstignirea Lui, ne facem cu toţii părtaşi, prin păcatele noastre. De aceea, din punct de vedere creştin, sunt interzise petrecerile şi serbările de orice fel.

Postul Mare durează 40 de zile, amintind de postul lui Moise, dar mai ales al Mântuitorului. Ultima săptămână (Săptămâna Mare) este dedicată însă, în afara Postului, patimilor, răstignirii şi punerii în mormânt a Domnului. Este cea mai aspră săptămână de post. În toate bisericile se slujesc, seara, Deniile, iar dimineaţa slujbe speciale, care predispun la meditaţie asupra vieţii creştine şi a patimilor Domnului.

Învierea este astfel celebrată la sfârșitul postului Paștelui și la trei zile după răstignirea lui Iisus Hristos. În multe zone ale țării noastre tradițiile specifice acestei sărbători sunt încă păstrate cu sfințenie.
De exemplu, referindu-ne la zona Banatului, aici obiceiurile de Paște sunt intercalate cu mai multe culturi și fiecare a preluat de la cealaltă părțile care i-au plăcut mai mult.

Sărbătoarea Învierii Domnului este celebrată în Câlnic și i se acordă o valoare deosebită. Tradiţiile legate de această sărbătoare sunt numeroase. De la vopsirea ouălor, la curăţenia în casă, obiceiurile gastronomice (ouăle roșii, drobul de miel, prăjituri și nelipsitul cozonac), înnoirea hainelor, la oferirea de cadouri pe care le-ar aduce Iepuraşul de Paşti. Unul dintre obiceiurile îndrăgite de tineri este acela legat de toaca din curtea bisericii. „Toaca apare în scrierile bisericești ca fiind instrumentul care vestește lăsarea serii și chemarea credincioșilor la biserică. Pentru a amplifica semnificația sărbătorii pascale, mai multe biserici obișnuiesc să scoată toaca în perioada premergătoare Paștelui“

În prezent în Joia Mare se aprind focurile în cimitire pentru că se crede că în perioada Paștelui se deschide cerul și sufletele morților se întorc în sat. Deopotrivă, pregătirea bucatelor tradiționale se face după terminarea curățeniei mari.

Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.

În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul și gospodinele pregătesc mâncăruri delicioase din acesta.
În cartierul Câlnic, ca în fiecare an, aproape de miezul nopţii cu mic cu mare se vor îndreaptă spre biserică pentru slujba de Înviere. Gospodinele duc unele bucate pentru sfințire, iar la miezul nopții, împreună cu preoții se ia „lumină“ și se stă la slujbă.

În prima zi de Paşti, există obiceiul ca toată familia să se spele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi monede de argint sau de aur, crezându-se că toţi vor fi astfel sănătoşi şi prosperi. Iar spre bucuria celor mici în această dimineață se primesc cadourile mult așteptate de Iepuraș. Cîlnicenii “făloşi” se pregătesc pentru a merge la biserica din sat, îmbrăcaţi în haine noi, pentru a participa la Sf. Liturghie.

Preot SFEIA SORIN ION

Comentarii

comentarii