VIDEO Ascultând glasul pământului și privind zâmbetul cerului, țăranii merg mai departe

Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini. De aceea ţăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional. … pentru ţăranul nostru, pământul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie … pământul e însuşi rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” (Liviu Rebreanu)

[youtube id=” -2o1liq2Jn8″]

La Măureni, în Caraș Severin, există o fermă de animale a familiei Dănilescu. Oamenii au moștenit dragostea pentru animale din generație în generație. Acum au peste 2300 de capete, oi și vaci, dar și 300 de hectare de teren agricol.

Familia Dănilescu are oi doar din rasa țurcană și cu multă muncă pe care o face în special cu neamurile, rareori cu zilieri comercializează mieii, dar și laptele. Acum de Paști este momentul să-i vîndă, cu toate că prețul după cum spune nu este din cel mai grozav. În schimb laptele îl da unei firme italiene de procesare.

Mihail Dănilescu a moștenit cîteva animale de la părinți, la fel și grajdurile care au fost cumpărate imediat după 1990 de la fostul IAS Măureni.

În timp omul și-a sporit numărul de capete prin accesarea programului destinat tinerilor fermieri.
Cu experiența dobândită în atâția ani fermierul din Mâureni îi sfătuiește pe tineri să se apuce de agricultură, dar cu două condiții, să iubești ceea ce faci și să accesezi fonduri europene. Acum înainte de Paști, fermierul așteaptă cumpărătorii engros pentru cei aproape 1000 de miei ce-i are pentru vânzare.

De-a lungul unei istorii ostile, ţăranul român s-a simţit mereu legat, prin rădăcini adânci, de pământul său, pe care l-a apărat cu o îndârjire ce deseori a mers până la jertfă, ştiind că în acest fel îşi apără însăşi fiinţa. Fire paşnică şi blândă, a fost străin de orice ambiţii de cucerire a altor spaţii, de râvna de a cotropi şi supune alte neamuri. „Neamul românesc a fost cel mai liniştit din lume. În trecutul nostru n-avem niciun războiu de cucerire, ci numai de apărare”, spune Liviu Rebreanu [2]. Prin urmare, năzuinţa românilor nu a fost decât aceea de a-și apăra spaţiul în care se simţeau înrădăcinaţi, aspirație concentrată în strigătul „Pe aici nu se trece”.

Comentarii

comentarii