VIDEO Masuratul oilor nu piere la Cornereva în Caras Severin
În zonele montane al Banatului și nu numai, odată cu venirea primăverii, începe și sezonul pastoral, a primii mulsori a turmei de oi. Este obicei vechi, vine din timp şi din fericire, merge mai departe fiindcă are cine să îl ducă, mai ales în cea mai întinsă comună din România, Cornereva. Aici, gospodarii au aproape 14.000 de oi.
Au tot așteptat ei vremea bună, dar fiindcă în acest an primăvara este foarte capricioasă, sătenii din comuna Cornereva- sat de munte din Caraş Severin, au început măsuratul şi în acest an. Pe vârful Cozia, la o aruncătură de piatră de muntele emblematic al Banatului, Muntele Gugu, există un ţinut de vis cu oameni primitori şi tradiţii străvechi care au supravieţuit timpului. În funcție de timp și vreme, unii au măsurat oile săptămâna trecută, alții, au început săptămâna cu această muncă.
Aşa cum au învăţat de la moşii şi strămoşii lor, localnicii sărbătoresc cu mare respect şi fast ,,Împreunatul și măsuratul oilor”, tradiţie păstrată în zonă de sute de ani. La „Măsuratul oilor” se măsoară laptele de la oile fiecărui deţinător de oi, după care se calculează cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia.
Ceremonialul nu începe fără un ,,Tatăl nostru” şi tămâierea şi stropirea cu apă sfinţită a turmelor şi a celor prezenţi. La Cornereva, totul se petrece ca acum 200 de ani, iar gospodarii încă mai cântă și joacă la stână.
Oile sunt trecute prin strungă şi fiecare proprietar îşi mulge miorele. Totul este trecut pe răboj ca să nu se încurce socotelile. După ce toate oile au fost mulse, s-a trecut la ,,măsurat”, adică la cântăritul laptelui, cu instrumente speciale, folosite de săteni de sute de ani. La Cornereva s-a folosit kila, un cântar cu riglă. Toate acestea se fac cu acompaniament muzical ca munca să pară mai ușoară.
Socoteala este ţinută an de an și la caiet. Câştigătorul din acest an, cel care a obţinut cea mai mare cantitate de lapte, a fost un Ion Jidanu. El şi familia lui au adus la stână peste 150 de oi, care au dat lapte bun. Lui i s-a pus pe spate bunda din blană de oaie, semn de mare cinste și tot el va lua primul caș. După socoteli, Ion se va alege în acest an cu 450 de kilograme de caș. Pare mult, dar omul are 3 copii și singurul venit îl reprezintă pământul și roadele lui.
Din primul lapte al oilor de la stâna din Muntele Cozia, se prepara un caş imens. Fiindcă este primul din acest an, acesta se împarte între proprietarii oilor. Printre altele, băciţa şi ciobanii trebuie să prepare caşul şi urda, lucru ce nu este la îndemâna ori şi cui şi care cere ceva experienţă şi pricepere.
Între timp, în coliba stânei care are aproape 100 de ani, într-o căldare de 50 de litri, se prepară un papricaș din carnea a vreo 10 miei și se fierb vreo 20 de litri de țuică. Toate acestea se vor împărți celor care au muncit azi la stână. La acestea se mai adaugă grătare din porc și mititei, toate din producția proprie a gospodarilor fiindcă la Cornereva nu se cumpără decât zahăr și ulei. Restul au totul de acasă. Toate pe acompaniamentul a trei instrumentiști și după ce oamenii s-au săturat și au făcut cașul, se întinde și jocul, brâul din Banatul de Munte.
Se împarte papricaşul de miel și țuica fiartă, se mai cântă, se mai râde, după care păcurarii pleacă din nou cu turma la păscut iar băciţa trece la făcutul caşului şi al urdei, fiindcă timpul nu stă pe loc.
Laptele se încheagă ca acum 200 de ani, cu rânză de miel afumată, se strânge încet şi se face caşul. Din zer, se face urda. Ce rămâne, se folosește la prepararea mâncării pentru câini fiindcă dacă nu îi hrăneşti cum trebuie, ei pleacă la alte stâne sau sfâşie mieii.
Timpul trece repede când ai de lucru, păcurarii şi-au pus bundele de lână, au luat boatele din lemn de alun, şi-au strigat câinii şi au pornit cu oile la păscut după iarbă grasă şi proaspătă, iarbă de un verde – crud de primăvară târzie, friguroasă și ploioasă. Și ca totul să fie perfect, din cer s-a abătut iarăși furia peste stâna de sub vârful Cozia din comuna Cornereva din Caraș Severin.
