VIDEO Noaptea cea mai lungă- a început solstițiul de iarnă, datini și credințe din popor
SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013 are loc pe 21 decembrie, când vom avea cea mai lungă noapte a anului. Această dată marchează şi începutul iernii astronomice. SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013 este marcat, azi, de Google printr-un Doodle animat. Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi.
SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013: Ce reprezintă de fapt această zi
În astronomie, se numesc solstiții cele două momente din an cînd planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pămîntului este perpendicular pe planul orbitei Pămîntului. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pămîntului nu este perpendiculară pe orbita lui, potrivit Wikipedia.org.
În jurul datei de 21 iunie (cel mai adesea) sau 22 iunie în emisfera nordică are loc solstițiul de vară; în preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc SOLSTIŢIUL DE IARNĂ, cînd înălțimea soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sînt minime (la sud de cercul polar de sud soarele nu răsare și se află la unghiul maxim sub orizont).
În jurul datei de 21 decembrie sau 22 decembrie (cel mai adesea) se petrece fenomenul opus: are loc SOLSTIŢIUL DE IARNĂ în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera sudică.
Din punctul de vedere al zonelor ecuatoriale solstițiile nu pot fi numite nici „de vară” nici „de iarnă”. Atunci cînd în emisfera nordică are loc solstițiul de vară, mișcarea aparentă a soarelui văzut de pe ecuator are traiectoria cea mai nordică și, simetric, cînd are loc solstițiul de vară în emisfera sudică traiectoria soarelui atinge extrema sudică.
Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) și stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămîne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, cînd unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ, de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine staționar, din cauza inversării sensului său de variație.
SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013, Superstiţii şi tradiţii: La origini, credinţele populare se află sub semnul soarelui, pe care strămoşii noştri îl sărbătoreau la solstiţii şi echinocţii, momente astronomice remarcabile.
Pe 21 decembrie, are loc SOLSTIŢIUL DE IARNĂ 2013, când Soarele se află la cea mai joasă înălţime, după care, din „moş lipsit de putere” începe să întinerească şi urcă progresiv pe bolta cerească – durata zilei începe să crească.
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor.
După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie, scrie ziuaconstanta.ro.
Saturnaliile (17-23 decembrie) reprezintă sărbători romane închinate zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifică rodnicia pământului. În spaţiul mioritic, Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe.
Sub semnul soarelui
Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani, când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin obiceiul Sorcovei.
Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri elemente din cultul lui Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil).
Anticii credeau că la SOLSTIŢIUL DE IARNĂ se marchează trecerea de la anul îmbătrânit calendaristic către renaşterea celui nou, reprezentat de începutul unui timp ce exprimă, la rândul lui, înnoirea lumii. Mircea Eliade afirmă că pentru omul societăţilor arhaice „lumea se reînnoieşte anual” („Le Sacré et le Profane”, p. 68).
În perioada romană, trecerea aceasta prin poarta solstiţială a devenit mai conturată ceremonial. Ianuarie este luna zeului Ianus, reprezentat cu două feţe, una îndreptată spre trecut, alta spre viitor. El a devenit simbolul anului înnoit.
sursa:net