VIDEO Recolta de banane şi lămâi de Doclin, compromisă de vremea capricioasă
Ştirea de mai jos, mai exact mini reportajul, este dedicat unui iubitor de frumos, unui om sensibil căruia toată viața i-a plăcut să încerce ceva nou. Așa s-a născut și această pasiune a dânsului pentru plantele exotice. Unora li s-ar părea banală această preocupare, dar având în vedere că omul nostru nu are un picior și că se deplasează cu ajutorul a două cârje, atunci banalitatea dispare. Pentru a vă da seama că într-adevăr vremea s-a schimbat și că lucrurile nu sunt la locul lor așa cum ar trebui să fie, am structurat reportajul pe două secțiuni: prima parte ne arată așa cum erau bananii și lămâii acum doi ani, iar partea a doua este realizată acum două zile, în 10 august 2017.
Nea Ionică din comună Doclin din Caraș Severin, se număra printre bănăţenii pentru care îngrijirea plantelor exotice a devenit o activitate curentă.
Ionică Gherga se mândresc pâlcurile lor de bananieri. În anii trecuți, arborii de banane erau cât casa, aveau peste cinci metri lungime, cu frunze de peste doi-trei metri. Bananul lui nea Ionică, este deja cunoscut în tot Banatul trei ani la rând a făcut flori și fructe.
Pe lângă banani, nea Ionică mai are în curte agave, rozmarin, dafini, aloe și lămâi. Și toate plantele sunt pe rod: dafinul și rozmarinul îi oferă frunzele pentru ciorbe, lămâile sunt bune la prăjituri și la ceai iar cu sucul de aloe, omul s-a vindecat de o rană ce nu-i mai trecea cu medicamente. Cu bananele este mai greu fiindcă exact ca în Prâslea cel voinic, omul nu se putea bucura de roade fiindcă veneau păsările și le rupeau.
Este cunoscut faptul că temperaturile tot mai ridicate din ultimii ani și mai ales clima cu influențe mediteraneene din Caraș Severin, le permit speciilor care cresc în ţările calde, să reziste și în România. În grădinile din Banat sunt deja smochini, lămâi, portocali, migdalul, ba chiar și arbori de cauciuc şi de vanilie. Unii mai au și agave, cactuși sau curmali.
Din păcate, copacii sunt ținta păsărilor care nu pot rata o asemenea delicatesă. De asemenea, din cauza verii scurte, fructele ajung pe la maxim 10 cm, și nu apucă să se coacă. În schimb sunt delicioase așa verzi prăjite în unt.
Din păcate, vremea capricioasă din acest an cu primăvara cu nopți reci foarte multe și acum canicula din ultimele două luni, a afectat bananii lui nea Ionică. dacă anii trecuți aceștia aveau 4-5 m înălțime și erau plini de flori, în acest an, bananii abia ajung la vreo 2 m iar despre flori nici nu poate fi vorba.
Nici lămâilor nu le merge mai bine. Fructele sunt mici și s-au oprit din creştere. Arborii exotici suporta însă cu greu variaţiile mari de temperatură de la vară la iarnă. Toamna târziu, înainte de venirea iernii, bananierii sunt tăiați cam la 50 de cm și sunt acoperiți cu paie, saci din pânză și totul se învelește în nailon gros. Cam prin aprilie, se desface protecția, iar în iunie, în anii buni, are deja vreo 3 metri și are frunze noi. Nu sunt pretențioși; le place lumina multă, dar nu directă, apă multă și …gunoi de grajd.
Numărul bananierilor se mărește de la un an la altul, așa că, nea Ionică a dat puieți și vecinilor și prietenilor. La unii se prind, la alții – nu, dar de dragul naturii, merită un așa experiment.
Din păcate, drumul judeţean ce duce la Doclin este tot unul de țară bananieră din 1900, plin de gropi și denivelări.
