VIDEO Tradiții și obiceiuri din bătrâni- de Sfântul Gheorghe
Tradiţii: Sf. Gheorghe este stăpânul verii; oamenii aduc câte un pom verde pe care‑l pun înaintea casei şi, dacă se prinde, se spune că Sf. Gheorghe l‑a dat. Se pun în prag brazde verzi în care se înfig crengi de salcie, ca să ştie morţii de venirea Sf. Gheorghe cu primăvara; dacă douăzeci şi patru de ore se păstrează verzi, se zice că anul are să fie vesel şi oamenii sănătoşi. ♦ Cine doarme în noaptea de Sf. Gheorghe în ieslea boilor îi aude vorbind. ♦ Cerul se deschide şi în noaptea de Sf. Gheorghe, când dă putere tuturor pomilor să înflorească: nucul, salcia şi toţi pomii pădurilor.
Obiceiuri: La hramul bisericii se aşezau mese în curtea bisericii şi se făcea o masă comună pentru tot satul. Se pregăteau borş cu peşte, sarmale, pilaf, friptură, brânză. Se făcea colac şi colivă. ♦ Alesul: sărbătoare a ciobanilor – se aleg ciobanii, locul unde se va face strunga sau stâna; se aleg mieii din oi, sunt pregătite oile pentru primul muls; se face primul caş.
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Mai toată noaptea stau deştepţi, crezând că astfel vor fi vioi şi sănătoşi tot anul. ♦ Unii rămân două nopţi cu vitele pe câmp, păscându‑le ca să fie sănătoase şi lăptoase, ca, precum oamenii, aşa şi vitele să capete putere pentru tot anul. ♦ Oamenii se bat cu urzici, spre a fi harnici şi iuţi tot anul.
Apărător de rele şi durere: Se luau fire de leuştean, usturoi verde şi pelin şi se freca pulpa vacilor, ca să nu le piardă laptele, când va trece rândunica peste ele. ♦ Oamenii se încing cu ramuri verzi, să nu‑i doară mijlocul. ♦ Oamenii nu dorm în această zi, pentru a nu căpăta „somnul mieilor“. ♦ Oamenii au obiceiul de a se cântări, spre a nu se putea lipi relele şi farmecele de ei. ♦ În preseara de Sf. Gheorghe, după ce pun la fereşti salce şi rug, ca să nu intre strigoii în casă, precum şi la poartă, adună poloage vechi de opinci de prin gunoaie, zdrenţe părăsite şi, aprinzându‑le, le ard; cenuşa lor o amestecă cu untură râncedă şi cu acest amestec ung uşa şi obloanele grajdurilor, ca să nu intre strigoii la vaci şi să le ia laptele. ♦ Fiecare om trebuie să se păzească să nu iasă în această seară cu capul gol, fără pălărie, căci strigoaicele îl pot prinde şi‑l fac cal de strigă: se trezeşte că i‑au pus frâul în cap, şi atunci omul va alerga aşa de tare cum îi porunceşte ea şi va merge acolo unde‑l duce ea, iar când îl lasă, e aşa de obosit, că nu mai ştie de el.
Oracular: La Sfântul Gheorghe se aşeza, în trifoi, o oală nouă cu apă. Dacă în oală se găseau dimineaţa flori mici, albe, fata urma să se mărite curând. ♦ Dacă găsea oala mai goală însemna că fata se va mărita.
Magie: Spre Sf. Gheorghe strigoaicele se adună câte douăsprezece la hotar şi au pe una mai bătrână care le învaţă, le porunceşte ce au să facă, şi acolo dau sama de ceea ce au lucrat şi se bat cu meliţele, fac exerciţiu ca soldaţii, ţin război, joacă, şi toate‑s goale. Spre Sf. Gheorghe strigoaicele se bat la hotarul dintre două ţări, şi care pe care se biruieşte, acolo e anul mănos, iau ploaia, şi la celelalte e secetă. ♦ Dacă la cel dintâi şarpe pe care l‑ai văzut înainte de Sf. Gheoghe, îi vei tăia capul cu un ban de argint, şi îndată să‑i pui în gură un căţel de ai, în ziua de Sf. Gheorghe vei putea vedea cu ochii pe strigoi când iau laptele de la vacile oamenilor. ♦ În Mehedinţi, seara se punea un drob de sare într‑un furnicar, recuperat a doua zi pentru a fi dat la vite, cu convingerea că, aşa cum se trag furnicile la furnicar, aşa vor trage şi vitele să vină acasă.
Despre vreme: Când dă bruma în proorul sau în preajma lui Sf. Gheorghe, să fim încredinţaţi că acelaşi lucru se va petrece şi la Sf. Ion de toamnă. ♦ De va durdui (va tuna) înainte de Sân‑Georgiu, vor umbla vremi tari peste vară.
Materialul video prezintă un obicei de Sf Gheorghe din satele românești din zona Timocului din Serbia.
sursa Calendarele poporului român