23 August inainte si acum. Sarbatorita cu mult fast de regimul comunist, data si-a pus amprenta asupra memoriei colective a romanilor, mai ales cei de vârsta a doua şi a treia care erau obligati sa participe la parade si la manifestatii grandioase. Acest lucru a luat amploare mai ales in ultima perioada a epocii Ceausescu.

Dupa razboi, 23 august a devenit ziua nationala a Romaniei fiind sarbatorita cu fast, in fiecare an, de regimul comunist. De la “insurectie armata”, evenimentul a fost denumit “revolutie de eliberare sociala si nationala antifascista si antiimperialista”, iar regimul comunist si-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric. In ultimii ani ai regimului, manifestatiile de 23 august au servit la cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, acesta devenind principala figura a momentului.

Din aceasta perioada dateaza paradele militare şi defilările prin cele mai mari şi importante locuri publice din oraşe. Era un adevărat angrenaj în care erau prinşi şoimi ai patriei, pionieri si muncitori imbracati de sarbatoare. Cu totii defilau in cinstea partidului si a conducatorului iubit. Oamenii erau luati din fabrici, impartiti in grupuri si aliniati pentru parada. Cantecele patriotice si lozincile, care ii preaslaveau pe Nicolae si Elena Ceausescu, rasunau ziua intreaga in toate orasele tarii.

„Stima noastra si mandria, Ceausescu, Romania!” sau „Partidul, Ceausescu, Romania” erau unele dintre lozincile cel mai des auzite, pe care oamenii le strigau, de regula, cand treceau prin fata tribunei unde stateau mai marii partidului comunist.
Dar, partea cea mai frumoasă a manifestării începea dupa ce se termina demonstratia. Oamenii incepeau adevarata petrecere, una dintre putinele bucurii de peste an. Pe drum erau tonete cu mici, eugenii, bere si, lucru foarte rar- Pepsi.

Toata lumea abandona recuzita pentru parada si se repezea sa manance. Totul pe gratis în limita a unui bon primit de la ,,sindicat”. Cine mai vroia- scotea banul și cumpăra fiindcă atunci oamnii aveau măcar bani. Dupa-amiaza era destinata petrecerilor cu tarafuri si gratare. Iar seara poate se difuza un film mai bun la TV. De obicei cu Sergiu Nicolaescu.

Pentru multi romani au ramas o multime de amintiri. Unii au o imagine idilica despre 23 August, altii insa nu vor uita niciodata munca pe stadioane, caldura sufocanta si petrecerile cu colegii. Acum, aceşti oameni regretă şi declară răspicat că mai bine a fost pe acele vremuri în România.