2 februarie- Întâmpinarea Domnului- Ziua Ursului, tradiții și obiceiuri
În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale. În această zi Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la naşterea Să, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii.
Obiceiuri de Stretenie – Ziua Ursului
Se considera că în această zi anotimpul rece se confrunta cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Schimbarea anotimpurilor era pusă pe seama apariţiei sau dispariţiei ursului, pe 2 aprilie, credinţa întâlnită nu numai la bucovineni ci şi în întreg spaţiul carpatic, în nordul Europei şi chiar în unele zone din America.
Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbră, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbră şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.
Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câştiga bunăvoinţa animalului sălbatic, ei aşezau pe potecile pe unde obişnuia să treacă acesta, bucăţi de carne sau vase cu miere de albine.
Se considera că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceştia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs. De asemenea, pentru a fi puternici şi căliţi în viaţă, copiii firavi erau botezaţi cu numele de Ursu.
Bolnavii de „sperietoare” erau trataţi în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs iar, în satele pe unde se întâmplă să treacă ţiganii ursari, se obişnuia ca bărbaţii să fie „călcaţi terapeutic” de către ursii dresaţi.
De ziua ursului, în funcţie de starea vremii, bătrânii făceau prognozarea timpului optim al culturilor de peste an, stabilind acum un adevărat „grafic” al semănaturilor de primăvară.
Ziua era considerată, pe alocuri, ca fiind şi începutul anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri intre pomicultori şi pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau ameninţaţi cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinaţi să rodească.
Legat de acest moment calendaristic, se mai credea că Stretenia, sub înfăţişarea unei divinităţi meteorologice feminine, trecea peste ape. Dacă acestea nu erau îngheţate, Stretenia făcea un pod de gheaţă peste ele.
Sursă: CrestinOrtodox.ro