Veșnicia și tradiția s-au născut la sat: mielul de la stână versus mielul de la magazin

Oricât s-ar da peste cap autorităţile centrale să impună „normele sanitar-veterinare europene“, sigure pentru sănătatea noastră, şi oricâte restricţii ar apărea, românii nu vor renunţa la tradiţia mielului pascal. Conservatorismul şi obiceiurile care s-au transmis din generaţie în generaţie sunt mult mai puternice decât orice restricţie impusă de autoritatea sanitar-veterinară sau de alte instituţii de acest gen. Românii vor continua să cumpere mielul de Paşti de la ţară sau de la stâne, la fel ca şi înainte de a deveni „europeni“
[youtube id=”pLN3lue9xuo”]
Familia Vuc dintr-un sat bănăţean de pe Valea Caraşului, are stână de peste 100 de ani şi nu se plânge că va rămâne cu mieii de la cele 150 de oi-  nevânduţi. Nu-şi fac griji nici pentru brânză, or vedea ei cum or face să o vândă. Singura nemulţumire este că mieii sunt cam mici. „Anul ăsta cade Paştele cam devreme şi nu au avut timp mieii să crească prea mari. Ar fi trebuit să dăm berbecii la oi măcar cu vreo două săptămâni înainte, pentru că acum mieii nu au mai mult de şapte- opt kilograme bucata“, spune cu părere de rău, unul dintre ciobani, Ionică, fiul cel mijlociu al stăpânului stânei.

Eee, păi la mine, cumpărătorii vin direct la stână- şi asta de pe vremea lui Ceauşescu”

Despre cumpărători, stăpânul stânei, Petru Vuc, nu se plânge. Are clienţi fideli care vin direct de la oraş, de la Reşiţa şi chiar de la Timişoara. Ei apreciază calitatea cărnii de miel  pe care-i creşte. Cei mai mulţi vin şi iau mielul la pachet direct de la stână. Abia acum or să înceapă să vină.
Referitor la restricţiile drastice privind comercializarea mieilor în pieţe, nea` Vuc, spune că: „De obicei, oamenii vin în Săptămâna Mare şi iau mielul direct de la stână, nu mai merg eu cu miei în piaţă. Am clienţi care vin şi cumpără de la mine încă de pe vremea lui Ceauşescu. Nu a murit nimeni că a cumpărat miei de la stână“, spune omul, Clienţii fideli vin an de an la stână şi îşi aleg mielul care le place direct din ocol pentru că sunt siguri că este miel şi nu alt animal, cum s-a mai întâmplat prin pieţe.
Jos, în satele de pe Valea şi în tot Banatul Montan, au venit en gross-iştii şi au mieii cu TIR-urile. Le-au scos ochii gospodarilor cu câte 3- 4 lei pe kila de mile viu. Ba mai mult, în zilele de dinainte de Paşti, chiar şi aici la poale de munte,  încep să apară şi intermediarii, nişte bişniţari- cei care cumpără miei de la stâne după care se duc cu ei la vânzare în piaţă, iar unii sunt tentaţi să mai bage printre miei şi alte patrupede.
Un alt avantaj pentru care oamenii preferă să ia mielul direct de la stână sunt preţurile mai mici, pentru că ciobanul nu mai plăteşte nici transportul până în oraş şi nici taxele din pieţe.

,,Cucuruz şi tărâţe din belşug, ca să fie carnea bună pe ei”  

Paştele cade destul de devreme anul acesta şi pentru că mieii sunt destul de mici, familia ciobanului a încearcă să îi mai ajute să mai pună ceva carne pe ei. Aşa că, în fiecare zi, oile au parte de un supliment de hrană, adică vreo câţiva pumni de boabe de cucuruz amestecate cu tărâţe şi napi tăiaţi, în plus, la hrană.
„Trebuie să le dăm, dacă vrem să fie buni. Nu-i poţi vinde omului numai pielea şi oase. Problema este că avem numai` tri hectare de pământ semănate cu cucuruz, nu ştiu dacă o sa mai rămână şi pentru noi ceva până în toamnă. Am lăsat în paragină pământul de jos, din luncă. De câţiva ani, Caraşul se umflă de câteva ori pe an şi inundă tot. Deja o apărut trestia şi stuful iar locul s-a sălbăticit şi s-a umplut de şerpi şi broaşte“, spune tanti Ana, ,,ciobăniţa” fermei.
Iarba este mare, pajiştile fiind deja bine înverzite, oile nu sunt încă scoase la câmp. Mâncarea de bază rămâne fânul aruncat în „târlă“ şi amestecul de grăunţele dat dimineaţa şi seara. „Acu cât au miei, le dăm drumul mai cu grijă la păscut, se şi pot îmbolnăvi de la iarba crudă. Trebuie să mai aşteptăm până ce se mai înzdrăvenesc un pic“, a mai spus doda Ana. Este bătrână, are peste 70 de ani, dar se ţine bine de tot şi atunci când a urcat dealul, abia m-am putut ţine dup ea. Ca să o mai opresc din elan şi să-mi mai trag sufletul, mereu o întrebam câte ceva despre sat sau despre locurile pe unde treceam. 

[youtube id=”3V_1hZTj4fU”] 

,,Ce beteşug o fi aia, asomare şi anestezie? „  
Noile norme europene prevăd ca înaintea sacrificării unui animal, oricare ar fi el, trebuie făcută o anestezie. Animalul trebuie asomat cu ajutorul unui aparat la curent.Totuşi, afară de abatoare, nicăieri nu se practică anestezia. În plus, normele europene prevăd ca mieii să fie sacrificaţi doar în spaţii autorizate, nu în curţile oamenilor sau la stâne. Toate acestea rămân şi au toate şansele să rămână tot aşa, doar la nivelul aspiraţiilor, deoarece aici, pe Valea Caraşului, nimeni nu se grăbeşte să amenajeze asemenea spaţii şi nici să meargă cu animalul la abator pentru a-l tăia. La stână, în vârf de munte, cuţitul bine ascuţit şi grinda de care este agăţat mielul, rămân elementele cheie pentru sacrificarea unui miel.

 Ferma de oi europeană şi stâna românească

Din punct de vedere al activităţii practicate, între stâna românească şi ferma europeană de oi nu există nici o diferenţă. Dacă ar fi să o, luăm ca la carte, din punct de vedere al dotărilor, igienei sau al eficienţei, stânele româneşti nu îndeplinesc nici jumătate din condiţiile necesare.
În primul rând, fiecare stână ar trebui să aibă apă curentă, atât rece cât şi caldă. Apoi, ar trebui să existe instalaţii de muls, singura dată când omul ar trebui să intre în contact cu laptele este atunci când îl bea. De asemenea, ar trebui să existe instalaţii speciale pentru prepararea produselor lactate, toate la standarde de calitate şi igienă ireproşabilă.
Toate acestea sunt vise. Stânele româneşti nu se pot mândri deocamdată cu nici una dintre aceste condiţii. Singura şansă pe viitor pentru a li se permite comercializarea produselor pe piaţă este înregistrarea produselor ca produse tradiţionale şi astfel să fie obţinute unele derogări de la normele stricte existente.

Cu toate acestea, sancţiuni drastice pentru comercializarea mieilor fără autorizaţie

Conform legii, persoanele care vor fi prinse vânzând sau tăind miei în afara spaţiilor special amenajate, în perioada Sărbătorilor Pascale, vor fi sancţionate cu amenzi cuprinse între 3.000 şi 5.000 lei. De asemenea, vor fi amendaţi cu sume cuprinse între 1.500 şi 3.000 lei şi cei care vor încerca să transporte ilegal miei vii sau carne de miel, fără a deţine avizele autorităţilor competente, anunţă în permanenţă şefii de la DSV. Şeful Direcţiei Sanitar Veterinare Caraş Severin, afirmat că, în conformitate cu normele europene, mielul este sacrificat după ce, în prealabil, a fost anesteziat şi asta se poate face doar în 10 centre în tot judeţul.

 

,,Acesta vrea să ne înscriem în vre-o un partid”

 
Am încercat să le spun oamenilor care se strânseseră în jurul meu câteva dintre noile reglementări în domeniu, chestii pe care le citeam şi eu de pe o foaie. Omenii mă priveau , efectiv de-amboulea, ca şi când le povesteam ceva de pe altă planetă. Conform aceloraşi legi, comercializarea cărnii de miel se poate realiza în această perioadă numai cu certificatul sanitar veterinar şi marca de sănătate, potrivit ANSVSA. Sacrificarea mieilor în abator este obligatorie în cazul comercializării, iar pentru autoconsum proprietarul îşi poate sacrifica animalul în gospodărie, dar în acest caz proprietarul trebuie să fie asistat de un medic veterinar. Ciobanii sunt obligaţi să-şi înregistreze stâna la Direcţia Sanitar Veterinară din judeţ, dacă vor să vândă miei în perioada Paştelui şi să îşi găsească un transportator autorizat.
Mieii care urmează să fie comercializaţi de Paşti trebuie să fie transportaţi cu un mijloc auto autorizat sanitar veterinar, pentru o distanţă mai mare de 65 de kilometri, iar dacă transportul se efectuează pe o distanţă mai mică de 65 de kilometri este suficientă înregistrarea la direcţiile sanitare judeţene. Înregistrarea se poate obţine doar pe baza unei declaraţii pe proprie răspundere care să reflecte că respectă cerinţele de funcţionare. Tariful perceput de ANSVSA pentru emiterea autorizaţiei este de 250 de lei pentru un mijloc auto.
În cazul în care nu sunt respectate normele legale, proprietarul riscă amenzi între 200 şi 300 de lei.

Reacţia lui nea Vuc, a fost una simplă şi la care mă aşteptam. Omul mi-a spus scurt : ,,Să fim serioşi. În satele din jurul Reşiţei, Oraviţei şi Caransebeşului, aproape că nu există gospodărie în care să nu fie minim 10 oi. Alţii au cu zecile, alţii, cu sutele. Nu cred ca ţăranii să-şi încarce miei în remorci speciale, fiindcă transportul nu poate fi făcut decât aşa, să-i ducă la oraş, să-i asomeze şi anestezieze şi apoi, să-i aducă tăiaţi şi beliţi înapoi în sat, acasă. Poce fi că dumneata, vrei să ne sperii ca să ne înscriem în vre-o un parzid, că aşa-i la modă acu. Ori îl lămureşti, ori sperii- şi gata. Îl faci membru de partid ca să se simtă apărat de cineva”.

[youtube id=”znSnX8OqrGc”]

 Lupu, paznicul stânei

Deşi este în afara satului, undeva pe un deal din apropiere, înspre Ciudanoviţa, stâna familiei Vuc este destul de bine păzită. Nimeni nu ar avea curajul să treacă de hotarele microfermei, fiindcă îi va mânca Lupu. Şi asta, la propriu.. Un căţelandru de doar câţiva ani, alb ca spuma laptelui şi mare cât un pui de urs. „Nu stă nimeni noaptea aici. Cine să vină, dacă îl avem pe Lupu. El e tot timpul paznic aici“, se laudă Pătru, unul dintre cei cinci băieţi ai familiei Vuc. Şi pentru ca să arate vitejia câinelui, Pătru a făcut şi o scurtă demonstraţie, în urma căreia băţul cu care păzea oile a fost sfărâmat de fălcile puternice fără prea mult efort. Lupu are la gât o zgardă bătută toată în ţinte din aramă, zgardă, care aşa cum spune Pătru Vuc ăl bătrân: ,,o fost făcută acu vr-o şinzăşi de ani la făbriăcă la Răşiţa”. O fost făcută acolo la Sculărie şi montată acasă de ne-a` Pepi- ,,ăl mai mare curelar de pe Valea Caraşului,, . De multe ori, mai ales spre Bobotează, lupii flămânzi simt mirosul de miel tânăr, fătat de câteva zule, şi atunci, înebuniţi vin la stână cu ochii roşii şi atacă mioarle. Dar Lupu lor, e cel mai tare şi i-a pus mereu pe fugă.

Seara se lasă încet peste stâna familiei Vuc iar grija lor cea mai mare este că în câteva zile,  după ce vor termina cu mieii, va urma măsuratul oilor. Ei au stâna lor, nu amestecă oile cu cele ale satului, dar în funcţie de cantitatea de lapte, îşi fac planuri de câtă brânză vor obţine. Nu aceasta este marea problemă, ci, ce vor face cu ea, cum or să-şi valorifice munca? Până acu, unul dintre membrii familiei, a stat mai mult la oraş, la Răşiţa, în piaţă la Gară, şi au vândut brânza. Dar acum, cu legile astea noi, parcă au înnebunit cu toţii, şi zic domnii că nu or să-i mai las să vândă la piaţă”.

[youtube id=”0I-friADasI”]

Se face seară, este răcoare şi miroase a floare de porumbar şi corcoduş. Este timpul să plec înspre casă, drumul este lung. Îmi iau rămas bun, şi, încet, încet, cu doda Ana antimergător, am pornit înspre casă. O să vin înapoi peste câteva zile, în Joia mare, vin la stână ca să-mi iau mielul gata tăiat cu prapurele înconjurat în jurul pulpei din spate – asta ca să-mi pot face drobul tradiţional. Aşa cum fac de ani buni, de când mă ştiu.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments