Vipere din Romania – Unde le putem vedea si ce trebuie sa facem cand la intalnim
Nu cred că este nevoie să vă mai spun: românii sunt terorizați de ideea că ar putea sfârși mușcați de o viperă. Am auzit povești care mai de care mai fanteziste. De aceea aș vrea să facem puțină lumină în acest domeniu și să vă povestesc puțin despre viperele din România. Mai precis despre cele trei specii de viperă de la noi: care sunt? unde le găsim? cât sunt de periculoase? ce trebuie să facem și mai ales să nu facem când ne întâlnim cu o viperă? (poate cel mai important lucru din articol – că pe net sunt tot felul de baliverne).
[Portret de viperă cu corn dobrogeană – Vipera ammodytes montandoni. Undeva în Dobrogea sudică]
Mulți mă știți de „speolog”. Alții de „păsărolog”. Alții, de căutător de experiențe unice pe coclauri. De vreo doi ani de zile am început să împart timpul liber și locul de pe cardul aparatului foto între păsări și reptile. Nu pentru că sunt mare iubitor de reptile (desi recunosc sportiv, îmi plac la nebunie șopârlele), dar mă fascinează toate formele de viață, în special șerpii, de care imi este în continuare frica (și nu glumesc, chiar mi-e frică de șerpălăi), deși m-am intalnit cu mai mult de 12 specii până acum (din România și din alte țări) și nu am fost niciodata mușcat de unul. Motivul este simplu: suntem pe ultima sută de metri cu albumul cu reptilele si amfibienii României (anuntat de săptămâna trecută aici pe blog), dar, până această carte o fi să vadă lumina tiparului, fac aici o scurtă prezentare (cu poze, cum vă place) a speciilor autohtone de vipere.
In Europa sunt peste 15 de specii de vipere (asta dacă adunăm Cipru, Rusia și Turcia continentală). În lume câteva sute. O să le enumar pe cele europene get beget aici, cu mentiunea că doar de acestea stiu (si nu vorbim de cele din Turcia, ca acolo nu prea mai e Europa). E posibil sa se strecoare mici greseli, le corectam impreuna 😀
Viperele din Vestul Europei (Spania, Franta, Portugalia, Italia)
1. Vipera latastei – după care vreau sa merg in 2017
2. Vipera seoanei – după care vreau sa merg in 2017
3. Vipera aspis – dupa care am mers, fara succes deocamdata, din 2015 incoace
Viperele din Estul insular al Europei (arhipelagurile grecesti)
4. Macrovipera lebentina (Milos) – dupa care vreau sa merg in 2017
5. Montivipera xanthina (Samos, Lesbos, Samothraki) – dupa care am mers, fara succes deocamdata, in 2016
Viperele europene (inclusiv Romania)
6. Vipera ammodytes (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. ammodytes ammodytes si V. ammodytes montandoni)
7. Vipera berus (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. berus berus și V. berus nikolskii)
8. Vipera ursinii (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. ursinii rakosiensis și V. ursinii moldavica)
[Later update: 1 octombrie 2016] Se pare ca doua din subspeciile de vipere de mai sus, mai exact Vipera ursinii graeca si Vipera berus nikolskii au fost ridicate la rang de specie. Suplimentar, anul acesta (iulie 2016) a fost descoperita o noua specie in sudul Italiei, Vipera walser.
Asadar…
9. Vipera nikolskii – pe care o am deja
10. Vipera graeca
11. Vipera walser
O sa vorbim despre ultimele trei specii, cele care sunt si la noi, in ordinea… reputației. In primul rand pentru ca voi cu aceste trei specii aveti sanse mai mari să vă întâlniți. In al doilea rând pentru ca eu am in palmaresul personal toate cele trei speciile, deci pot spune ca vi le pot prezenta cum se cuvine, că vorbesc în oarecare cunoștinta de cauză…
[Subsemnatul, analizând o viperă de stepă. Folosirea unei mânuși groase, de sudură sau a unei mânuși herpetologice este obligatorie pentru siguranța tuturor]
Atentie: după citirea acestui material, nu vă dati zmei cum că si voi puteti prinde o viperă. Nu acesta este scopul acestui articol. Viperele trebuie tratate cu înțelegere dar și cu respect pentru calea lor de a evolua prin folosirea veninului pentru hrana si ocazional aparare. Nu fiti Chuck Norris, nu e cazul. Mergeti la un paintball daca va fierbe sangele in vene.
In orice caz, aceste fotografii sunt cu scop educativ, nu pentru a va influenta sa va apucati de asa ceva. Cine vrea sa vada si sa prinda o vipera trebuie sa se asigure ca primeste instructaj specializat si ca isi asuma toate riscurile asociate acestei indeletniciri. Dar nu vreau sa povestim prea mult despre asta, să ramanem la speciile noastre neaoșe.
Vipera ammodytes – vipera cu corn.
Vipera cu corn are o reputație teribilă = în România cel puțin. 90% din oamenii cu care am interacționat personal sau prin email/Facebook care mi-au povestit că au vazut un șarpe credeau că au văzut o viperă. Din ei, peste 50% cred că au văzut o viperă cu corn. În general oamenii întâi văd o viperă, chiar daca de fapt șarpele văzut este de alta culoare și ae alt aspect – cel mai adesea un banal sarpe de casa sau de apa, mai rar un sarpe de alun sau sarpele lui Esculap. Dar sa nu intram in detalii, s-o luam cu inceputul. Vipera cu corn poate fi intalnita și la munte, și la mare :). Glumesc, iată arealul viperei cu corn (ambele subspecii) – prezentat pe județe (ea poate fi gasita in restul tarilor din Balcani):
Așadar, aici puteți să vă întâlniți cu această specie. Veninul ei este hemotoxic și putin cunoscut. Este cea mai periculoasă specie de la noi (datorita cantității mari de venin injectate în comparație cu celelalte două specii), mușcătura putându-se solda cu consecințe grave: edem, soc anafilactic, blocaj renal, tulburări de vedere, necroze în imediata apropiere a locului mușcăturii și alte complicații. Mai rar poate surveni decesul, în special la copii, oameni bolnavi, alergici sau în varsta. Dar un risc de deces exista oricum, de aceea este bine să citiți în continuare. Vipera cu corn în general are un desen dorsal în romburi (variabil) și este usor de recunoscut dupa cornul caracteristic.
Vipera cu corn e destul de usor de zărit in zone stancoase (calcare dar nu numai), in paduri batrane de stejar sau alte foioase, pajisti inalte din vecinatatea acestor zone, liziere. Vipera cu corn este inconfundabilă în opinia mea datorita cornului sau proeminent, fiind cel mai usor de reperat in teren din toti serpii Romaniei.
Vipera cu corn este mare iubitoare de caldură (specie termofilă), sezonul de activitate fiind aprilie – octombrie. Retineti va rog ca toate speciile de viperă de la noi hiberneaza, inclusiv cea cu corn. Asadar iarna este aproape imposibil sa intalniti vipere (si serpi in general). Deci, pentru ăi mai fricoși, măcar iarna puteti rasufla usurati.
Vipera berus – vipera de munte.
Alintată în popor și viperă cu cruce, viperă neagră, năpârcă (eronat în cazul năpârcii, deoarece năpârcile sunt de fapt șopârle fără picioare, dar popular așa se spune viperei de munte în anumite zone), această viperă are o răspândire mult mai largă în județele țării: doar în unele zone de câmpie (inclusiv Bucureștiul, stați liniștiți :D) nu o veți găsi, in rest e aproape oriunde e deal sau munte (exceptand Dobrogea). In restul Europei poate fi intalnită oriunde este altitudine suficienta (de la 800 de metri in sus trecand si de 2500!) sau in tarile nordice, unde poate fi intalnita si in zone joase, de campie (Scandinavia, UK, Rusia). Lipsește din Peninsula Iberică, fiind cea mai răspândită viperă europeană.
Veninul ei, hemotoxic si citotoxic, este mai puternic, dar pe ansamblu mușcătura e mai puțin periculoasă pentru că veninul este administrat in doze mult mai mici sau deloc. Da, toate viperele manifesta acest comportament de „mușcătură seacă”: animalul se apără mimând o mușcătură dar lovind doar cu capul. De aceea auzim si povesti de vitejie cu „șmecheri” care, mușcați de viperă, au pus garou dintr-o cravată si au supt sângele ca Rahan și au scăpat. Stați linistiti, asa nu scapati, ba vă agravați și mai mult starea critică în care sunteți dacă ați fost mușcat de-a binelea. Revenind, vipera de munte e mai usor de văzut, dar și mai ușor de confundat cu alti șerpi. Revin la acest aspect.
Iubitoare de pajisti montane si fanete seculare, dar si de stancarii sau baraje de piatra antropice, vipera de munte este mai usor de vazut in poteca decat vipera cu corn. Unele forme coloristice ajung la negru partial sau complet. De aceea vipera de munte este adesea confundata cu sarpele de casa, sarpele lui Esculap, sarpele de apa, sarpele de alun sau cu naparca.
Vipera de munte este o specie iubitoare de habitate montane. Dacă sunteti la peste 1000 de metri altitudine în Carpați și ați văzut o viperă, 99,99% ați văzut o viperă de munte. Celelalte două specii preferă locurile mai joase, fiind specii termofile. Vipera de munte poate fi vazută uzual în intervalul sfârșit de martie – început de noiembrie, dar în mod excepțional au fost văzute exemplare active in februarie sau chiar decembrie. Deci fiti atenti și in afara sezonului cald, vipera de munte multumindu-se cu cateva raze de soare pentru a iesi si a vana activ.
Vipera ursinii – vipera de stepă.
Puțin cunoscută publicului larg, această specie este critic periclitată. Fragmentarea teritoriului, pășunatul și alte forme de deranj antropic au restrâns arealul acestei specii la câteva județe. Iată unde aveți norocul de acum să o puteți admira în sălbăticie (sau să stiti să fugiți de ea, după caz :D, desi spun si o sa mai repetȘ șerpilor le e mai fria de noi decat ar trebui sa ne fie nouă – daca nu ii deranjați din fugă, dispar repede la adăpost :D) – arealul este prezentat tot pe județe (in restul Europei mai puteti găsi specia in Italia, Ungaria, restul țarilor din Balcani):
Vipera de stepă poate fi asadar întâlnită și la malul mării – specia fiind adaptată deplasării și traiului în zone nisipoase, acest lucru întamplandu-se la noi doar în Delta Dunarii, în cateva locuri (cel mai accesibil/tranzitat este Sfantu Gheorghe). Vipera de stepa poate fi intalnită în celelalte județe în alte tipuri de habitat: fânețe seculare (de tip parloagă) dar și în zone de deal. Veninul viperei de stepa este hemotoxic, dar cel mai putin periculos din cele trei specii de la noi. Asta nu inseamn[ că trebuie să vă expuneti inutil. Aceasta specie este usor de confundat cu vipera de munte (si nu numai cu ea), asa ca va dau inca un pont (am tot zis si la celelalte specii): cum sa deosebiti viperele de ceilalti serpi? Cum stiti ca e un animal cu potential periculos sau nu?
In situatii de forta majoră (un scenariu simplu: vă treziti cu ea in cort, in bagaje, în curte sau chiar in masină sau in casă) trebuie sa stiti cum sa reactionati si ce sa faceti cand vedeti una. Dar pana vedem ce ii facem, sa vedem cum o recunoastem de viperă. Asa ca, pentru cei care citesc cu spaima in ochi acest articol, va puteti opri dupa acest paragraf, pentru ca va spun cum stiti, ca sa stiti dacă vă ușchiți tare sau foarte tare: toate viperele, din Romania, cu care aveti sansa să vă întâlniți în sălbăticie la noi, așadar toate cele trei speciile, ei bine, au pupila verticală (ca la pisici).
E simplu: pupila verticala = viperă. Pupila rotundă (sau orice alta formă) = specie neveninoasă. Indiferent de culoarea pielii șarpelui. Vă spun asta din doua motive:
1. la toate cele trei speciile de viperă de la noi, varietatea coloristică e mare. Simpla descriere prin culoare (și eventual romburi nu este suficientă). De la gri la neagră, de la maronie la roșiatica, vipera, idiferent de specie, are pupila verticala. Punct. [Atenție – daca părăsim țara regula nu se mai aplică]
2. In cazul multor specii de la noi, multi juvenili au colorit tarcat, ca de vipera. Este cazul balaurului dobrogean, a sarpelui rau, a serpilor de casă, de apă, de alun etc. Este un mimetism cu scop defensiv (sperie eventualii atacatori prin imitatia coloritului unei specii veninoase cu care aceste specii inofensive pot coabita).
Uitati-vă asadar la toate fotografiile de mai sus si veti vedea ca toate pupilele de mai sus sunt verticale. Iata mai jos un colaj cu ochii altor specii de serpi de la noi:
[In imagine aveți pupilele de forma rotundă, cu inel, pentru patru specii autohtone neveninoase: sarpele rău, sarpele de casă, șarpele de apă, respectiv șarpele lui Esculap]
Bun, acum ca stim cine sunt dusmanii, sa vedem cum ne ferim de neplaceri. Un bun prieten spunea: vrei sa nu patesti nimic? stai in casa. Nu sunt de acord cu el, dar daca esti din Bucuresti si ti-e frica de vipere, in Herastrau e in regula, poti merge. Daca totusi decizi ca ai treaba prin judetele cu verde din hartile de mai sus, iata ce trebuie sa faci.
Stiind de mai sus care sunt habitatele preferate ale viperelor, sfatul Lion este: feriti-va de astfel de habitate. Evitati zonele stancoase, pasunile cu iarba inalta, pajistile alpine, lizierele. E mai putin probabil sa gasiti viperele in mijlocul drumului (dar na, se mai intampla). Pentru a evita si mai mult din riscuri, purtati incaltaminte adecvata in astfel de zone. Purtati ghete, bocanci, cizme. Sandale cu fereala, da? Adica fiti atenti pe unde calcati.
[Viperele adoră să se camufleze, folosind iarba, frunzele sau stâncile cu care se confundă, gratie unui camuflaj specific. Formele melanistice sunt mai usor de reperat, cum este aceasta vipera de munte din masivul Calimani]
Viperele nu ataca de capul lor. Ele se apara. Orice povesti sau pareri vazand comportamentul viperelor, va rog sa le lasati acasa. Am tinut zeci de vipere in mana, le-am prins si le-am calmat. Asa ca stiu cum se comporta. Viperele fug. Daca sunt incoltite se apara prin sasaituri si miscari specifice. Limbajul corpului: vipera incolacita, cu capul in S, e intr-o pozitie defensiva.
[Deși au dimensiuni mici, și puii au potential periculos, pentru că nu știu „dozajul” și injectează mult venin de la prima mușcătură. Un juvenil de viperă cu corn dobrogeană, cu capul în poziție defensivă]
Dacă se întinde și se lungește să fugă, lăsați-o să fugă. E atat de simplu.
Tot pentru a evita riscul de a fi mușcat, țineți cortul închis. Verificați sub cort, mai ales în serile călduroase de vară. Căscați ochii pe unde mergeți și urmati potecile bătute. La cățarat, verificați cu privirea fiecare priză când intersectați cleanțuri sau alte brâne cu acces din mai multe părți. Mulți cățărători au pățit-o.
Daca e musai nevoie, manevrați vipera cu ajutorul unui un băț, luând-o din drum. Nu folosiți mănuși/cârpe etc. Riscați să fiți mușcați, mai ales dacă nu aveți experiență în mânuirea șerpilor. Nu ațâțați vipera și nu faceti mișcări bruște. Viperele pot sări, dar numai dacă sunt provocate. Nu le testați viteza, veți pierde pariul.
Dacă sunteți mușcați: primul ajutor se acordă prin liniștirea victimei (care va fi așezată în poziția culcat pe spate) si curățarea mușcăturii cu apă și săpun. Dacă nu aveți telefon sau semnal transportați victima spre cel mai apropiat spital. Este cam tot ce puteți face. Dar mai bine sunați imediat la 112. Mentionați că este o mușcătură de viperă după ce vă asigurați că era o viperă (dacă nu sunteți în Dobrogea, Banat sau în munții Carpați, cel mai probabil este vorba de o specie neveninoasă). Administrarea fără să fie nevoie a serului antiviperin este o manevră riscantă pentru sănătatea victimei. Specificați zona aproximativă a incidentului și altitudinea. Astfel medicii vor ști care din cele trei specii v-au mușcat și implicit ce ser antiviperin să vă administreze. Nu încercați să vă procurați unul: în primul rând expiră în șase luni. În al doilea rând trebuie ținut la frigider. În al treilea rând trebuie administrat doar de către un medic specializat in asa ceva, la o unitate spitaliceasca dotata corespunzator. In al patrulea rând, nu pentru orice muscatura (chiar si de vipera) trebuie administrat ser, pentru ca multe muscaturi sunt seci, cum am ma zis, si faceti cunostinta cu efectele serului adminsitrat degeaba (deloc placute in unele cazuri).
Prevenirea e cea mai buna arma. Asta daca nu punem la socoteala statul in casa.
Așadar, iata o lista cu ce NU TREBUIE să faceți (până vine salvarea sau până ajungeți cu victima la spital):
NU aplicați un dispozitiv de vidare. Este inutil, veninul intra imediat în sânge.
Nu faceți incizii să se scurgă sângele. Sub nici o formă!
NU folosiți ser antivenin ca măsură de prim ajutor pe teren, din cauză că multe persoane au diferite alergii şi pot avea un şoc anafilactic, mai ales ca muscatura poate fi seaca si dati corpului ser de procesat aiurea. Decizia de administrare de ser se ia la spital de catre un medic specializat (eventual in ambulanță).
NU dați cu nimic pe rană, doar spălați rana. Deci fără cremă de gălbenele, urină, alcool sanitar, apă oxigenată sau orice mai găsiți prin trusa de prim-ajutor sau prin mașină.
NU aplicați garou: dacă veninul rămâne concentrat în zona muşcăturii, acesta va distruge rapid celulele, cauzând necroză locală; dacă lăsați veninul să se răspândească, toxinele se vor dilua şi reduceți riscul de leziune a ţesuturilor.
NU aplicați gheaţă sau obiecte reci, sângele trebuie să irige zona. Evitați de asemenea cafeaua sau energizantele.
Nu dați victimei alcool (știu că sună ciudat, dar unii rezolvă orice cu niște tărie) sau orice fel de medicamente, este inutil. De asemenea, evitați cafeaua sau alte băuturi energizante, nu veți face decât să agitați victima.
[Chiar daca are romburi/desene, acest pui de sarpe rău este inofensiv. Mușcătura serpilor poate fi dureroasă, dar de regulă scăpați doar cu o sperietură. Indiferent însă ce șarpe v-a mușcat, este bine să dezinfectați rana.]
Pentru amatorii de pilmbări prin Europa (nu extind discutia la alte continente pentru că nu e cazul, nu am competențe în afara batrânului continent): în toată Europa găsiți cel putin o specie de viperă în (aproape) fiecare țară: în cele nordice Vipera berus (inclusiv in Marea Britanie, tarile scandinave sau Rusia), iar in zonele muntoase la fel, în Vest Vipera aspis, cât despre zonele sudice (inclusiv insulele grecesti), ‘Mniezo’ cu mila :D. Chiar râdeam de un prieten care zicea ca merge în Corfu sau în Thassos ca cică acolo nu-s vipere. Și cand am inceput sa îi insir speciile s-a blocat :D. Sfaturile de călătorie sunt aceleași: ochii in toate părțile și nu fiți eroi. Vorba unui prieten: există două feluri de oameni pe Pământ: oameni curajosi și oameni bătrâni. Incercați să rămâneți în a doua categorie, e mai sănătos la pensie 😀
În încheiere: viperele de la noi din țară au potential periculos, dar nu sunt agresive. De regulă fug primele. Informati-va despre vipere, comportamentul acestora dar și prezența lor în zonele unde mergeți (parcuri naturale situate la altitudine; fânețe alpine; sectoare de creastă; chei și zone calcaroase; păduri bătrâne de foioase; pajisti în stepă, plaje și zone nisipoase din Delta Dunării; în general zone puțin locuite, fără agricultură intensivă). Manevrați-le cu atenție numai dacă este necesar, altfel păstrați o distanță de siguranță (de la doi metri până la infinit – depinde cât de repede dispăreți din zonă). Întrebați localnicii, ei știu dacă în zonele respective sunt vipere sau nu, datorită unei reputații poate nemeritate, dar de netăgăduit.
Inchei prin a vă spune că viperele sunt niște animale plăpânde. Indiferent cât de puțin vă plac, trebuie să înțelegem cu toții că sunt specii sensibile la deranj antropic și au nevoie de protecție. Amenajările antropice, deforestările, rețeaua de drumuri, căi ferate și alte forme de interventie umană fragmentează teritoriul acestor animale (este cunoscut din presă (dar a fost luat în râs la vremea lui) cazul viperelor gasite in Banat cu ocazia lucrarilor la autostrada Nadlac – Sibiu, anul trecut parcă). Dacă întâlniți un șarpe neveninos, aveți aici câteva sfaturi adunate într-un articol util, redactat de colegul meu Vlad Cioflec, caruia îi mulțumesc pentru ajutorul acordat în redactarea acestui material. De asemenea, tot la Vlad gasiti un ghid ilustrat in format pdf cu toate speciile de reptile si amfibieni din Romania.
Fotografiile din acest articol sunt din colecția foto a lui Doru Panaitescu (plus fotografia cu ochiul de Zamenis din colaj care aparține lui Dragoș Bălăsoiu, mulțumiri!); hărțile sunt realizate de Vlad Cioflec; textele sunt realizate de Doru Panaitescu și Vlad Cioflec. Orice reproducere parțială sau integrală se poate face numai cu acceptul scris al autorilor. Dacă tot dați copypaste, măcar puneți sursa, ok? Nu sunt biolog și nici herpetolog, asa că este posibil să fie strecurate erori. Greșelile din text pot fi semnalate cu o simplă tragere de mânecă printr-un comentariu, eu aducându-vă mulțumiri anticipate pentru amabilitatea de a mă atenționa. Numai cine nu muncește nu greșeste! Comentariile de tip „mi-e scârbă”, „vedea-l-aș curea”, „ești nebun” sau „îi dau [viperei] un par în cap oricum” vor fi tratate cu praf anticercopiteci și stergerea comentariului integral, fără aviz. Cred mult în bun simt aici, la mine pe blog. Vă mulțumesc anticipat pentru obraz!
Happy herping!
Sursa: http://www.dorupanaitescu.ro/vipere-din-romania-ce-trebuie-facem-cand-vedem-vipera.html