Apel la decenţă. Solidaritate cu Mircea Cărtărescu
În ultimele luni s-a înteţit o campanie de denigrare la adresa scriitorului Mircea Cărtărescu. O grămadă de neaveniţi (cărora, din păcate, li s-au alăturat şi oameni de cultură veritabili, orbiţi de pasiunile politice) au pornit un şir de atacuri la adresa celui mai tradus scriitor român contemporan, în speranţa că astfel vor lovi, indirect, în activitatea de pînă în prezent a Institutului Cultural Român – şi, bineînţeles, în preşedintele Traian Băsescu.
Se pare că nimeni nu e conştient de mizeria în care riscă să arunce cultura română în general şi nici de răul pe care îl poate provoca o asemenea campanie celui care este, în mod incontestabil, unul dintre marile nume ale literaturii române din toate timpurile. Şi nu mă joc cu vorbele!
Lumea literară e, într-adevăr, o lume plină de orgolii. Dar ar trebui să fim conştienţi că răul provocat unuia dintre noi se va răsfrînge asupra tuturor. Lăturile nu sînt selective, ci îi mînjesc pe toţi laolaltă, acuzaţi şi acuzatori.
Să vorbim puţin şi despre acuzaţii. Cea mai percutantă (în idioţenia ei) este aceea că s-au cheltuit milioane de lei cu traducerea operei sale – şi a altor autori, ca să spunem lucrurilor pe nume pînă la capăt – din motive politice. Aşa cum am zis, se încearcă doar denigrarea urechistă a activităţii ICR, despre care, ori de cîte ori am vorbit cu oameni de cultură din străinătate, nu am auzit decît cuvinte de laudă.
Poate ar trebui să reamintim celor care au uitat că Mircea Cărtărescu (ca să luăm cazul celui mai mediatizat şi mai hulit scriitor) este liderul generaţiei optzeci şi că, înainte de a fi tradus prin ICR, a fost tradus pur şi simplu, pentru că valoarea operei sale era deja recunoscută peste hotarele ţării. Pentru cei curioşi sau neîncrezători, pe site-ul wikipedia.org se găseşte o listă cu aproximativ cincisprezece traduceri apărute înainte de înfiinţarea ICR – printre altele, la edituri precum Denoel sau Gallimard. În plan literar este cel mai bun produs de export al României şi n-a fost inventat nici de H.R. Patapievici, nici de Traian Băsescu, aşa cum flutură azi la televiziuni diverşi pseudojurnalişti.
Să nu amestecăm opţiunile politice cu valoarea literară. E un obicei prost, care nu duce la nimic bun. Nu mai trăim într-o dictatură, în care să cîntăm în acelaşi cor. Şi, pentru că nu trăim într-o dictatură, trebuie să renunţăm şi la procesele publice, şi la exerciţiile de ură, dacă vrem să ne dovedim spiritul democratic. Altfel rămînem nişte mankurţi blocaţi în anii naţionalism-comunismului, laolaltă cu informatorii şi profitorii de revoluţie mediatizaţi excesiv.
Mi-aş dori ca oamenii de cultură – sau măcar scriitorii – să facă front comun măcar acum, în acest caz, şi să protesteze împotriva denigrării lui Cărtărescu. (Da, şi a altor autori.) Ştiu că cer mult. Orice scriitor vrea să fie tradus şi promovat, chiar în dauna celorlalţi confraţi. Dar o minimă decenţă şi o minimă solidaritate în faţa unor abuzuri flagrante ar ajuta întreaga breaslă. Am evita să intrăm în istoria literară cu găleata de lături în mînă.
Preluare oradetimis.ro