Fii observator! Preşedintele României trebuie să fie un model pentru mine, nu pentru naţiune sau onor poporul
Începând cu anul 1990 am fost aproape întotdeauna în contradicție cu onor poporul român, cu cei care au votat majoritar preşedintele României. Mereu am avut impresia că poporul a ales prost. În 90 au ales Iliescu, deşi puteau să-l aleagă pe Raţiu, în 92 l-au ales iarăşi pe Iliescu, deşi puteau să-l aleagă pe Constantinescu. Abia în 96, cu chiu cu vai, majoritatea a votat ca mine şi a fost ales preşedinte Constantinescu. Şi nu le-a plăcut genul de preşedinte care nu le seamănă. Aproape până în anul 2000 politica Convenţiei a avut la bază valori şi principii, şi măcar aparent partidele în teritoriu urmau politica la vârf.
Emil Constantinescu a declarat că nu mai candidează pentru un nou mandat. Trădare, au strigat şi cei care erau cu el, şi cei care nu l-au votat niciodată. Onoarea, respectabilitatea şi cuvântul, au fost răsplătite cu reproşuri şi înjurături. Onor poporul nu era obişnuit cu oameni de valoare, cu oameni care să plece din fruntea bucatelor de bună voie. Nimeni n-a apreciat că Emil Constantinescu nu s-a îmbogăţit în timpul mandatului, nu şi-a „aranjat copiii”, n-a furat, aşa cum li se pare normal românilor şi l-au condamnat pentru că s-a retras ca un lord. Emil Constantinescu probabil a fost ales datorită unei conjuncturi, nu pentru ceea ce reprezenta. Aducând România aproape de Uniunea Europeană şi de Pactul Nord Atlantic, a reuşit împlinirea proiectului politic al Scolii Ardelene – România după atâta amar de vreme, sub Emil Constantinescu, a ajuns să facă parte din lumea civilizată.
Apoi onor poporul a dus în turul doi, şi a ales între Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Un contracandidat pentru Iliescu n-a avut onoarea să prindă turul al doilea. S-a perfecţionat sistemul, riscul ca onor poporul să voteze în afara cadrului a fost îndepărtat. La fel şi în 2004. Băsescu şi Năstase au prins turul al doilea. Amândoi de aceiaşi factură, Băsescu constata sincer şi sarcastic: „Măi Adriane, poporul acesta-i blestemat. Trebuie să aleagă între doi comunişti!”.
Ca un făcut, şi pentru a-mi aduce mie o mare supărare, la alegerile din 2009, onor poporul l-a ales iar pe Băsescu. După cinci ani de Băsescu m-am trezit tot cu el. Şi am trecut printr-un „referendum” care cerea demiterea lui Băsescu. Onor poporul l-a ales de trei ori în ciuda convingerilor mele. Le-am respectat alegerea dezamăgit şi trist.
Instituția preşedintelui este importantă într-un sistem semi-prezidenţial, dar puterea preşedintelui nu este foarte mare, prim-ministrul este mai important decât preşedintele la nivel decizional. Dar cu toate acestea, aceasta funcţie este foarte disputată. După ce Băsescu, ca sa protejeze PDL, şi-a asumat reformele, a scăzut drastic în ochii majorităţii. Guvernul Boc a tăiat salariile bugetarilor, a încercat reducerea pensiilor militarilor etc. aplicând principiul contributivităţii, a suspendat soldele revoluţionarilor, încercând să echilibreze cheltuielile bugetare. Băsescu şi-a asumat toate aceste măsuri nepopulare care au dus la schimbarea atitudinii a unei părţi importante a electoratului, ducându-l la un procent în sondaje foarte mic. Atunci când a siluit constituţia, onor poporul i-a dat încrederea şi votul, nu s-a împiedecat de lucruri mărunte. Abia când au simţit reforma şi criza pe pielea lor, Băsescu a devenit paria.
Ajungând la zi cu epopeea preşedinţilor putem constata că onor poporul nu a ales conform unui sistem de valori, nici măcar potrivit unui anume crez sau ideologie. Un portret al președintelui, potrivit cu noul statut al României europene, nu există. Nici partidele importante nu au oferit personalităţi apropiate de un portret de preşedinte conform cu noul statut al ţării. Partidele nu sunt izvor de democraţie, ele nu promovează principii şi valori, ci luptă să ajungă la putere în principal pentru a împărţi beneficiile ei, clientelei prost instruite şi fără atitudine morală. Primesc posturi foarte bine plătite, mai ales în contrast cu cei care lucrează în mediul privat şi a tinerilor debutanţi, şi avantaje deloc de neglijat, iar ei se ocupă cu strângerea banilor şi a voturilor pentru partid. Este mic procentul competenţilor şi a celor care obţin ceva în afara clientelei. Foarte mulţi, la un moment dat, trec în tabăra celor care vin la ciolan, ca să folosesc un termen larg folosit. Aceștia sunt buni pentru toate guvernările. Ciolanul animă.
După ce Băsescu a scăzut în sondaje, nimeni nu a mai avut răbdare câteva luni până la organizarea alegerilor. Oferta la Băsescu şi PDL, concretizată în USL, a început ofensiva. A racolat pe cei care au fost alături de Băsescu, pe cei care l-au adus şi menţinut la putere, pe majoritatea duşmanilor USL, fără să aibă cea mai mică remuşcare, fără urmă de respect pentru ei înșiși , dovedind o acută lipsă de moralitate, semănând în oglindă cu adversarii. De fapt care adversari, că aceştia, în mare parte, au fost înfiaţi din dragoste de ciolan fără nicio rezervă. După ce i-au racolat, au trântit guvernul instalându-se în fruntea bucatelor, au început sarabanda pomenilor electorale. Abia după alegerile din toamnă, la care speră să obţină peste 50%, vor începe reformele despre care acum nu pomenesc nimic. Acum se comportă la putere ca şi cum ar fi în opoziţie. Chiar şi susţin că nu ei conduc ţara, ci Băsescu, pentru a creşte ura pentru el. Pentru aventura demiterii lui Băsescu din iulie, au folosit toate armele, de la instituţii la racolări, la folosirea ordonanţelor de urgenţă, trecând printr-un proces electoral puternic viciat. Au folosit la scară largă votul multiplu, au cumpărat voturi la greu. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, în majoritate absolută USL, au contribuit din plin la fraudă, pentru a realiza procentul necesar demiterii preşedintelui. Atât de cunoscute aceste metode! Toți susţin cu seninătate că trebuie folosite „metodele lui Băsescu”, adică să încalce legea, să cumpere, să facă tot ce pot pentru a realiza nobilul ideal. Onor poporul vrea aceeaşi Mărie cu altă pălărie?
Modelul de preşedinte, în opinia mea, nu poate să fie decât acela care are respect pentru adevăratele valori, pentru principii şi moralitate, şi, mai ales, pentru lege. Mi-e imposibil să accept, doar pentru a trece mai departe alături de onor poporul, la conducerea ţării familii de genii, adică toată familia să trăiască o viaţă amară plătită din politică. Preşedinţi sau premieri care nu au cel mai mic respect pentru o politică morală de tip occidental, nu pot fi pe lista mea. Nu pot merge în orb doar pentru a fi ca alții, pentru a nu-i contrazice, pentru a le face unor prieteni pe plac. Nu pot fi indulgent doar pentru că Antonescu este de-al nostru. El, aşa cum se comportă, nu mai este al meu. A fost, dar nu mai este. N-am nici un interes ca să promovez pe cineva care se comporta ca Băsescu la o scară puţin mai mică. Poate că încă nu are destule pârghii.
În încheiere, vreau să remarc faptul că pentru prima oară în România, poate că în mare parte din cauza democraţiilor occidentale, nu au părăsit corabia ca să treacă de partea puterii, persoane şi instituţii importante ale statului de drept. De-a lungul timpului au fost trădați toți cei care au pierdut, sau au fost pe cale sa piardă puterea. Acum n-a fost aşa şi mă bucur pentru asta.
Preşedintele României trebuie să fie un model pentru mine, nu pentru naţiune sau onor poporul.
Vlada Vișatovici