FOTOREPORTAJ Decada Culturii Germane în Banatul Montan, ziua a XIX cu Kirtweit la Gărâna
În data de 15 octombrie, de sărbătoarea Sfintei Tereza de Avila, conform calendarului creştin apusean, la Gărâna a poale de Semenic, este mare sărbătoare. În satul de la 1000 de metri altitudine, în Caraş-Severin, sute de etnici germani și pemi, s-au întors să-şi vadă locurile natale.
Ziua de 15 octombrie, este o zi de referinţă pentru locuitorii Gărânei, sat aflat la peste 1000 de metri altitudine în apropierea vârfului Semenic din Caraş-Severin. Construit la poalele muntelui Semenic în urmă cu aproape 150 de ani de coloniştii pemi de etnie germană aduşi din imperiul austro-ungar pentru a dezvolta industria forestieră şi metalurgică din Banatul Montan, nemţii s-au mai bine zis pemii- fiindcă aşa li se spune- au înfiinţat satul căruia i-au pus numele de Volfberg, adică, Dealul Lupului, în limba română. Cu timpul acesta a primit numele de Gărâna, nume pe care îl poartă şi astăzi. Bătrânii satului, au stabilit încă de atunci, că în data de 15 octombrie, de Sfânta Tereza de Avila, să fie sărbătorit hramul bisericii și ruga satului. În zilele noastre, mai exact după 1989, autoritățile împreună cu puținii etnici rămași în sat, au decis ca sărbătoarea să fie marcată în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de data de 15 octombrie. Așa se face că în 2012, Kirtweit la Gărâna s-a ținut în 13 și 14 octombrie.
Încă de vineri seara, Gărâna s-a umplut din nou de viaţă. Străzile au răsunat de muzica fanfarei de la Nădlac ce făcea repetiţii, străzile au răsunat de râsetele turiştilor, iar de prin case şi de prin pensiuni au apărut tineri şi bătrâni îmbrăcaţi în portul tradiţional. Mulți au venit din Germania unde au plecat după 1989 și au adus în geamantane costumele păstrate în dulap la naftalină de ani de zile.
Pentru trei zile, Gărâna s-a întors în timp cu zeci de ani pentru a deveni ceea ce a fost când toată lumea se simţea ,, acasă “. La Gărâna au fost sute de oameni – localnici şi invitaţi din Arad, Nădlag, Timişoara, Orşova, dar grosul îl constituie etnicii satului, cei veniţi din Germania şi Austria sau de cine ştie pe unde din lumea mare pe unde i-au purtat paşii spre un trai mai bun. Din cauza vremii urâte și cu ceață groasă, numărul participanţilor a fost mai mic ca şi anul trecut când a fost o zi de adevărată toamnă târzie.
Cu ochii plini de lacrimi, oamenii s-au strâns sâmbătă dimineaţă la biserică, au participat la sfânta Liturghie, după care au pornit ,,La răscruce” de unde au luat ,, Pomul de Kirtweit “ adică ruga satului. Acesta a fost pregătit încă vineri seară de tinere şi tinerii din Gărâna. Alaiul pornit sâmbătă după prânz din cauza vremii, a avut ca destinaţie centrul satului. Cu fanfara în frunte, coloana veselă şi colorată a pornit spre biserică şi primărie. Colegul Hardy (Gerhard Chwoika) – etnic german şi el, coleg ce lucrează ca reporter la Radio Reşiţa, spune despre această manifestare că: ,, Frunze ruginii, cer plumburiu, aromă de mere coapte, ploaie măruntă, aburi de vin fiert şi multă voie bună, acesta a fost “tabloul” unei Gărâne în sărbătoare. Pentru a 19-a oară de după 1990, în localitatea montană de la poale de Semenic a fost sărbătorit sâmbătă, 13 octombrie cel de-al 141-lea hram al bisericii romano-catolice din sat, cu ocazia prăznuirii patroanei spirituale, Sfânta Terezia de Avilla. Sărbătoarea Kirwait-ului, cum o numesc localnicii, a întrunit la Gărâna formaţii de dansuri populare germane ale Asociaţiei “Banat-Ja” din: Arad şi Reşiţa, precum şi fanfara “Nădlăceanca” din oraşul Nădlac. Grupele culturale au prezentat parada portului popular german purtând costume populare pemeşti şi şvăbeşti cu inserţii de roz şi albastru reprezentând diferite zone ale Banatului, am aflat de la Adelheid Simon din Arad, preşedintele asociaţiei organizatoare. După Sfânta liturghie solemnă de hram, celebrată de părintele romano-catolic Gheorghe Pătăşan din comuna Caraşova, grupele culturale au prezentat un scurt program artistic pe platoul din faţa lăcaşului de cult. Evenimentul a continuat după masa festivă de prânz, în jurul orei 15:30, pe o ceaţă densă şi o ploaie măruntă cu alaiul şi purtarea prin sat a tradiţionalului pom de Kirwait de către tinerii veniţi din toate colţurile Banatului, apoi înălţarea acestuia cu ajutorul unui dispozitiv “european”, proiectat în Germania, construit la Constanţa, galvanizat la Craiova şi asamblat la Gărâna, cum a precizat Manfred Engelmann, preşedintele Asociaţiei “Banat-Ja” România-Germania, tombola anuală şi programul cultural din jurul pomului. Manifestarea de Kirwait a culminat cu tradiţionalul bal, în curs de desfăşurare din această seară, eveniment care se va sfârşi în zorii zilei de duminică, 14 octombrie atunci când toţi participanţii vor avea parte de o zi de odihnă şi relaxare pe mirificele plaiuri ale Banatului de Munte, prezentate într-un tablou unicat creat de o toamnă autentică”.
S-a dansat şi s-a cântat în drum, apoi în faţa bisericii. În timp ce bărbaţii au ridicat pomul, restul gărânenţilor au stat de vorbă. S-au împărţit impresii, oamenii au plâns şi s-au îmbrăţişat şi au povestit care pe unde i-au purtat paşii vieţii.
Emigrare masivă după 1989
Curentul plecării în Germania i-a cuprins şi pe pemi încă înainte de 1989, dar după revoluţie aceştia au părăsit masiv satul.
O parte dintre pemi şi-au păstrat casele, care acum sunt locuite mai ales pe timp de vară de către bătrâni. Willma Brauer de 70 de ani ,spune că ,,de primăvara şi până toamna târziu stau la Gărâna, după care, pentru a ierna, plec la copii în Germania. Îmi place şi acolo, dar la Gărâna mă simt ,,acasă. Este greu să strămuţi un copac bătrân cu tot cu rădăcini. Chiar dacă se prinde, acesta nu va mai rodii şi nu va creşte atât de frumos ca pe terenul unde a prins viaţa. “ spune femeia în port popular şi cu ochii în lacrimi.
Iosef Klein – un bătrân de aproape 90 de ani, spune că ,,am venit cu bucurie la Gărâna, chiar dacă am suportat drumul foarte greu. Vin de 10 ani la Kirtweit. Sunt la aproape de capătul firului, nu o să renunţ tocmai acum”. Cu bucurie şi tristeţe în acelaşi timp, bătrânul a spus că cea mai mare dorinţă a s-a ar fi să moară în ultima zi de Kirtweit ca să poată fi îngropat alături de celelalte rude ale sale care se odihnesc în cimitirul de pe coasta dealului.
După ce pomul a fost ridicat, bineînţeles cu pălăria, baticul şi sticla de răchie în vârf, oamenii au plecat la masa de sărbătoare după care s-au odihnit câteva ore fiindcă seara, la cămin, a avut loc balul mult aşteptat. La tradiţionalul bal de Kirtweit, s-a dansat pe muzică de fanfară până în zori.
Duminică seara, toată lumea a plecat spre casele lor, dar toţi îşi vor da întâlnire în data de 14 octombrie 2013 când străzile de la Gărâna se vor umple din nou de oameni îmbrăcaţi în straie populare şi mai ales, cu bucuria revederii pe feţe.
Pentru a marca într-un mod mai deosebit Decada Culturii Germane în Banatul Montan, Erwin Ţigla, preşedintele Forumului German din Caraş Severin şi principalul organizator al manifestării, a marcat momentul prin participarea la festivităţi, dar mai ales, prin prezenţa la cea de a 141 a Liturghie Festivă de hram.
Foto Erwin Tigla
