VIDEO Casa care prinde viaţă – Visul care se vede cu ochii – Casa Trifan de la Valeapai – Casa cu pagina de facebook
Cum poți transforma un vis în realitate și mai ales, cu îți poți regăsi liniștea adevărată, patriarhală când te simțim copleșit de tumultul orașului și al vremurilor în care trăim? Se pare că răspunsul l-au găsit din tineri din Timişoara. Nicoleta și Radu Trifan. Deși au fost crescuți între betoane și pe asfalt la oraș, pentru a-şi îndeplini visul de mai mulţi ani, cei doi au pus piciorul în prag, și-au adunat economiile și au cumpărat o căsuță undeva în Banatul Montan, la vreo 60 de km de Timișoara. Locul se numește Valeapai și este așezat acolo unde dealul începe să se piardă în întinderea câmpiei. Au cumpărat o căsuţă după visul lor, o construcție simplă, o casă bătrânească într-un loc liniștit, la ţară. O căsuță veche care să-i scape de aglomerația și agitația vieții la oraş. Casa construită din bârne acoperite cu lut și mortar a fost ridicată în anul 1850. De vreo 20 de ani, nu a mai fost locuită. Natura începuse să pună stăpânire pea ea.
Și de aici a început povestea ce avea să schimbe casa, dar care i-a schimbat și pe ei. În bine. Au început grijile, au început drumurile de la Timișoara la Valeapai și fiindcă vroiau să restaureze casa și să o facă exact așa cum arăta ea în 1850, cei doi au renunțat la materialele moderne, la ciment, la fier și sticlă și s-au întors la lemn, la lut și la var. Și fiindcă nu mai există meseriașii satelor, nu mai există zugravi, zidari sau lemnari, cei doi soți au învățat lucruri noi, au început să recondiţioneze casa singuri, cu materiale folosite în urmă cu 160 de ani.
Nicoleta şi Radu Trifan au doi copii: pe Tereza care are 4 ani şi pe Tudor ce a împlinit 2 anișori. Cei doi tineri vin la Valeapai însoțiți de copiii lor care au acum ocazia să se joace cu o pisică adevărată sau să vadă un șoricel adevărat, nu doar pe Tom și Jery la televizor. De fapt, televizorul aproape că lipsește din viața celor mici. În spatele casei, pe coasta dealului, au viță de vie. În jurul casei, au plantat roșii, ardei, pătrunjel, ceapă. Nu mult – doar cât să le ajungă. A fost un fel de probă și fiindcă rezultatul este mulțumitor, la anul vor mări suprafața cultivată.
Amândoi au slujbe la Timișoara și vin la Valeapai ori de câte ori au puțin timp liber. Învață de pe internet cum se lucrează lemnul vechi, cum tencuiește și se zugrăvește cu var și pământ galben, cum se face cărămida crudă și multe, multe alte lucruri ce au fost uitate în satul românesc. Cu ajutorul noului – adică curent electric și scule moderne, Radu și Nicoleta, prelucrează materialele vechi și casa nelocuită vreo 20 de ani, a prins viață.
Ba mai mult, la inițiativa unor prieteni, casa a fost înscrisă pe o platformă de voluntariat prin care au oferit casa celor ce doresc să facă un turism activ, mai altfel. Cu bani puțini, se face ,,turism de voluntar”. Mai exact, cei ce vor să muncească, să ajute la construcția visului și a casei, vin la Valeapai și fiecare face ce-i place să facă, ce știe și ce dorește.
Succesul a fost unul neașteptat. Deja 10 turiști voluntari din toată lumea au venit la Valeapai și au făcut un altfel de turism: unii au lucrat cu lutul, alții au lucrat în grădină, alții au lucrat la tâmplărie, alții au construit gardul sau au refăcut pereții casei. Acum, oaspete este un tânăr din Israel. El vine din Ierusalim și este deosebit de încântat de ceea ce a găsit în satul bănățean de pe valea Pogăniciului. Aky – fiindcă așa se numește, a cules strugurii și i-a pus la butoi pentru vin. Nicoleta și Radu se ocupă de cazarea și masa lor și le asigura transportul de la gară sau aeroport. Cu Aky este mai simplu fiindcă el a venit din Israel cu…..bicicleta.
Localnicii din Valeapai sunt încântați de vecinii lor. Nu prea sunt ei în clar cu ideile lui Radu și ale Nicoletei de a folosi vechituri și scânduri pe care alții le-ar arunca sau le-ar băga pe foc, din moment ce s-a inventat rigipsul, termopanul și adezivul sau tencuielile gata preparate. Din această cauză, pentru ei, cei doi tinerii veniţi de la Timișoara sunt mai altfel. Mai ales că acum, în ziua de azi, tinerii pleacă din sat. Iar doi se întorc de la oraș și asfalt la sat, la ulița pietruită și la datul cu sapa. Ceva nu este așa cum știau ei.
La toate astea se adaugă și afluxul de străini din sat. În ultimele luni au venit la Valeapai 10 turiști străini. Din Anglia, din Germania, din Belgia sau din Franța. Acum au musafir un israelian. Oamenii sunt încântați de acești musafiri cu care se împrietenesc și au renunțat de mult să-i înțeleagă de ce preferă munca cu sapa, rindeaua și mistria în locul plajelor însorite sau a plimbării pe cine știe ce faleză sau prin cine știe ce oraș. Asta e! Dacă lor le place, este bine și așa și gata! Principalul este că acești oameni vorbesc de satul lor, vorbesc de ei și astfel Valeapai este cunoscut în lume.
Încet, încet, casa ce poartă în spate peste 160 de ani și care timp de 20 de ani a fost nelocuită, a prins viață și renaște din propria cenușă. Casa bătrână întinerește și revine la viață, iar visul familiei Trifan prinde tot mai mult contur și deja se vede cu ochii. Copii lor, Tereza si Tudor au ceea ce ei n-au avut în copilărie: au iarba uda de rouă dimineața sub picioare, au dealul si ulița. Aud ciripit de păsări, vântul prin frunze și cocoșii vecinilor. Fară mașini, fără claxoane, fără pericolele ce pândesc de peste tot.
Lista lui Radu, lista cu următorii turiști voluntari este lungă. La Valeapai, locurile sunt rezervate până în decembrie și aventură merge mai departe și continuă în 2018. Și ca lucrurile să fie complete, cu un pic de modernism, cocheta bătrânică de 160 de ani din Valeapai, are și pagină de facebook: https://www.facebook.com/casutatrifan/
