Fii observator si de Crăciun!
Mi-a venit nevasta de la biserică şi evident am prânzit.
Eu mănânc ca haplea, nu există motive speciale, dar am ceva dintr-un navetist trecut, ce-şi lua masa în tren pe servieta soioasă.
Casa-i goală, că cei “mici” au preocupările şi problemele lor, tradiţia aia trâmbiţată a prânzului comun, e de mult o teorie desuetă.
Deci am mâncat şi necăjit un pic, pentru că făcusem o căsuţă frumoasă de carton pentru nişte pisici, o căsuţă ce să-i protejeze de frigul iernii, unde ne plăcea să-i privim cum dorm, iar astă noapte nişte suflete moarte, s-au gândit să o arunce.
Şi răul e o satisfacţie pentru mulţi, copiii sau maturi, indiferent.
Nu-i bai, facem alta după mâine, iar celor ce au făcut gestul le doresc în zi de sărbătoare să le dea Domnul un pic de lumină, să le cureţe sufletele de funingine şi răutate şi bonus două nopţi de dormit afară-n ger, că noaptea, parafrazând un clasic, nu-i ca ziua.
Sarmele sunt excelente, dar obligatoriu după ce le-ai servit, fierbinţi, tre’ să deschizi ”ocheţii” să iese danful.
Afară-i jale de cald, primăvară curată!!
Că tot vorbirăm de italieni, căldura de afară mi-a adus aminte de o reclamă fenomenală, la un ceai de plastic, aceea cu “Antonio, fa caldo!!”:):):)
Super reclamă simpatică, super vreme, dar m-am gândit repede la disconfortul Moşului, dacă n-a plecat repede de pe la noi după datul cadourilor, pentru că sigur n-are posibilitatea să-şi dea jos izmenele, ori asta înseamnă că se poate opării, ceea ce nu-i prea o.k….
Gelu Ardeleanu