Info CS
Reșița inventează pista de biciclete cu hidrant, șanț și copaci în asfalt. Dacă cineva ar fi vrut să construiască cel mai absurd traseu pentru bicicliști din România, probabil că nu i-ar fi ieșit atât de bine. La Reșița însă, pe bani europeni și sub privirile liniștite ale autorităților, imposibilul a devenit realitate.
După ce reșițenii au fost puși să facă slalom și sărituri din piatră în piatră printre bolovanii abandonați pe aleile dintre blocuri, administrația locală livrează acum o nouă demonstrație despre cum se poate cheltui o avere fără ca bunul-simț să fie inclus în proiect.
Noua promenadă, în valoare de peste 11 milioane de euro, vine la pachet cu toate ingredientele unei lucrări făcute parcă în bătaie de joc: hidranți amplasați în mijlocul pistei de biciclete, șanțuri care traversează traseul și copaci asfaltați până la tulpină, ca și cum natura ar fi fost un obstacol ce trebuia îngropat în bitum.
Dacă acesta este noul concept de mobilitate urbană, atunci probabil urmează și treceri de pietoni desenate prin garduri sau stații de autobuz amplasate în mijlocul carosabilului.
Și mai grav este ceea ce nu se vede la prima privire. Aleea a fost ridicată cu aproximativ 30-35 de centimetri peste nivelul terenului, transformându-se într-un adevărat dig de aproape doi kilometri de-a lungul Bulevardului Muncii. În lipsa unui sistem vizibil de preluare a apelor pluviale, locatarii se tem că prima ploaie serioasă va trimite apa direct în subsolurile și boxele blocurilor. Dacă acest scenariu se va confirma, atunci nu mai vorbim doar despre ridicol, ci despre o lucrare care poate produce pagube.
Și, inevitabil, apare întrebarea pe care Primăria pare că o evită: cine a verificat proiectul? Cine l-a avizat? Cine a supravegheat execuția? Cine a semnat că lucrările sunt conforme?
Pentru că asemenea „greșeli” nu apar peste noapte. Un hidrant nu răsare singur în mijlocul unei piste de biciclete. Un copac nu se asfaltează accidental până la scoarță. Un șanț nu apare din senin. Toate acestea trec prin proiectare, execuție, verificare și supraveghere. Sau, cel puțin, așa ar trebui într-o administrație care respectă banul public.
Explicația oficială este aproape cinică prin simplitatea ei: „o eroare de execuție”. O formulă care pare să fi devenit soluția universală pentru orice lucrare prost făcută. Se va sparge, se va reface, se va cârpi, iar constructorul va suporta costurile.
Dar timpul pierdut, disconfortul cetățenilor și imaginea unei investiții care ajunge subiect de glume cine le plătește?
Mai mult, una dintre variantele vehiculate pentru rezolvarea situației ar fi tăierea copacilor care „încurcă” pista. Adică, în loc să fie corectată greșeala celui care a proiectat sau executat lucrarea, ar urma să dispară copacii. Printre ei, inclusiv un nuc matur, specie protejată prin lege. În logica administrației, se pare că este mai simplu să tai un copac decât să răspunzi pentru o eroare.
Toată această poveste este imaginea fidelă a felului în care sunt tratate investițiile publice: milioane de euro se cheltuiesc cu entuziasm, iar responsabilitatea se pierde undeva între proiectant, constructor, dirigintele de șantier și beneficiar. La final, nimeni nu greșește, dar toată lumea vede greșelile.
Iar cea mai mare ironie este că această investiție este prezentată drept un pas spre viitor. Spre ce viitor? Unul în care tinerii continuă să plece din Reșița, în timp ce administrația inaugurează promenade pe care bicicliștii trebuie să le parcurgă ca într-un poligon cu obstacole?
Banul european nu este un premiu de consolare și nici o pușculiță fără fund. Fiecare euro cheltuit prost înseamnă mai puțină încredere în administrație și încă o dovadă că, la Reșița, unele proiecte sunt gândite mai degrabă pentru pozele de la inaugurare decât pentru oamenii care ar trebui să le folosească ani la rând.
Poate că, înainte de următorul proiect „de succes”, ar fi util un exercițiu mult mai simplu: respect pentru banul public, respect pentru lege și, mai ales, respect pentru inteligența cetățenilor.
