Pastel de toamna cu Paunescu la poale de Semenic. Pe muntele negru de frunza de vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Când spicul de toamna da-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sunt întrebari prin natura puzderii
Si sfârâie ploaia dintâi ca o ceara
Si vara ne-nchide în toamna afara
Femeie, barbat sub pecetea tacerii.

Aicea la munte mai poate sa spere
Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Ca suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie posta si moartea
Adrian Paunescu
Imagini: CRisti Popovici
Info CS




















































