Cariera de marmură de la Rușchița, privatizată ilegal de Videanu?

Că tot veni vorba de reținerea lui Videanu- iată ce spun colegii din presă despre felul cum a pus Videanu mâna pe marmura de la Rușchița. Marmura ce are o valoare foarte mare, material de construcție deosebit de căutat în țară și la export, dar din care județul Caraș Severin nu căștigă mai nimic. Nu cțtigă cărășanul de rând, fiindcă se pare că la mijloc sunt intrese foarte mari iar câștigurile au fost imense, pentru unii. Doar pentru unii.

Iată ce spun jurnaliștii de la publicația electronică 9am.ro despre această privatizare:

,,Modul în care Videanu a dobândit marmură de la Ruschita este de competenta Parchetului. Prin obedienta sa față de Alianţă (DA nn), dar şi faţă de PSD, Videanu a intrat, în urma unor procese jenante, în posesia unor mari suprafețe de teren în care intră şi Cariera de la Ruschita din Caraș Severin.
Cu alte cuvinte, cariera lui Videanu de om de afaceri şi politician, s-a clădit furând o carieră, de marmură. Mai precis, afacerile sale de milioane de euro au la baza exploatarea unor cariere de marmură care în fapt nu îi aparţin.

Consiliul local Rusca Montană a atenţionat, în scris, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), la data de 27 ianuarie 1998, că ,,nu poate privatiza SC Marmosim SA, întrucât există un litigiu pe teren, pentru anularea certificatului de proprietate”. Cu toate acestea, la numai 2 zile diferenţa, FPS a vândut pachetul majoritar societăţii lui Videanu, Titan Măr – Marmosim.

În 16 iunie 1998, Consiliul Local Rusca Montană a câştigat procesul la Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa civilă nr. 131, anulând ,,ca nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis lui Videanu”. Însă, în iunie 1999, la Curtea Supremă, sentinţa a fost casata iar cauza a fost trimisă la rejudecare.
Dosarul a fost îngropat, Adriean Videanu exploatând cu sârg carierele de marmură din Ruschita, de pe urma cărora obţine profituri imense. „Împroprietărirea” l-a propulsat pe Videanu în topul celor mai bogaţi 300 de români.

Iată pe scurt, avalanşa ilegalităţilor.

Statul, prejudiciat de Videanu

Consiliul local Rusca Montană, din judeţul Caras Severin, a contestat modul ilegal în care s-au efectuat schimburile de teren la preluarea carierelor de marmură de către firma lui Videanu, SC Marmosim SA, care a obţinut, trecând peste lege, peste 3,5 hectare. Ministerul Industriilor a acordat societăţii lui Videanu 15.0541 mp în baza titlului de proprietate seria MO 3, nr. 2240 din data de 22.08.1995. În urma măsurătorilor efectuate de SC Eurostil Proiect SRL Deva, Marmosim a ocupat o suprafaţă de 18.4547 mp, diferenţa de 34.006 mp, faţă de titlul de proprietate, unde se afla platforme de excavaţie, fiind dobândită ilegal. Emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este atacabila datorită lipsei avizului compartimentului de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Caraş-Severin.
Conform Legii 213/1998, există posibilitatea ca dreptul de proprietate să fie atacat întrucât terenul în cauză face parte din domeniul public al statului. Legea privind proprietatea publică nu prevede nici o excepţie de atribuire a terenurilor în proprietatea societăţilor comerciale, conform HGR 834/1991, din domeniul public, ci în conformitate cu art. 11, aliniatul 1, aceste terenuri pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate. Chiar dacă Marmosim are o parte din teren, Legea 61/1998 – „Legea Minelor” prevede la art. 1 că „resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.
Mai mult, suprafaţa de 2780 mp, reprezintă parte din domeniul public comunal Rusca Montană, aflat în inventarul consiliului local, fiind înscris în Cartea Funciara 636 R Montana, sub nr. top 2550, care va trece în administrarea Marmosim, proprietar rămânând statul roman. În acelaşi raport de expertiză tehnică, se mai precizează că se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Exploatare pe terenul altora

În raportul de expertiză tehnică referitor la Cariera Ruschita, deţinută actualmente de familia lui Videanu, scrie negru pe alb că în cărţile funciare 617 şi 678, localitatea Rușchița, există înscrisuri care atestă existenţa Carierei de Marmură şi a dotărilor necesare exploatării marmurei şi care au fost preluate şi folosite de către întreprinderea Marmură Simeria, odată cu naţionalizarea mijloacelor de producţie din anul 1947. Comuniştii au extins exploatarea marmurei pe terenurile forestiere din zonă, care au fost defrişate, şi pe care actualmente le stăpâneşte latifundiarul ,,prinț al marmorei” din Capitală.
Chiar avocaţii Marmosim, printr-o notă scrisă depusă la dosar, recunosc pe jumătate adevărul: „terenurile pe care sunt amplasate Cariera Veche şi zăcămintele de marmură Dealul lui Ionel, sunt figurate pe schiţa efectuată în 1998 şi în mod indubitabil ele nu au fost incluse în patrimoniul SC Marmosim SA Simeria, rămânând în domeniul public al statului român şi de asemenea nu a fost inclus nici un teren care să aparţină domeniului public or privat al Consiliului Local Rusca Montană”.

Contractul pe teren, lovit de nulitate

Fiindcă firma lui Videanu nu putea să intre în posesia carierelor de marmură, în dosarul 2368/1999, înaintat Judecătoriei Caransebeş de către Consiliul local Rusca Montană, se cere anularea unor contracte de schimb de teren efectuate ilegal. „Acţiunea noastră a avut două capete de cerere şi anume anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Marmosim şi persoane fizice şi constatarea nulităţii schimbului dintre cele două părţi. Ulterior, ca urmare a depistării contractelor de vânzare-cumpărare, constatând că sunt încheiate în 1996, am precizat acţiunea noastră în sensul anularii doar a schimbului. Noi nu contestăm calitatea de proprietara a Marmosim, calitate pe care a dobândit-o în 1996, ci doar legalitatea schimbului perfectat în 1999 de către cele două parate. Solicităm anularea schimbului doar pentru suprafeţele care intră în perimetrul Comunei Rusca, respectiv pentru terenul din jurul carierei de marmură Ruschita”.
Consiliul Local Rusca Montană, a dat în judecata şi Direcţia Silvică Reşita. „În speţa noastră, schimbul s-a efectuat în 12.07.1999 între Marmosim – proprietară a unor terenuri şi Direcţia Silvică ce are în administrare terenuri din fondul forestier. Pentru valabilitatea schimbului, deşi s-a încheiat un contract de schimb în formă autentică, s-a trecut la punerea în posesie prin procese verbale”.
Procedeul este ilegal, întrucât schimbul s-a efectuat abia în 1999 când cade sub incidenţa art.12 alin 2 din legea 54/1998 şi atunci trebuia făcut prin act autentic. Cum nu s-a efectuat în formă autentică, acesta este lovit de nulitate.

Direcţia Silvică a primit la schimb teren intravilan

Având în vedere că schimbul este un contract translativ de proprietate şi cum Direcţia Silvică nu este proprietara terenurilor prezentate la schimb, acesta nu este legal, prin nerespectarea art. 1450 Cod Civil. Schimburile se fac numai între proprietari. Practic, Marmosim, în calitate de proprietar al unor terenuri – în suprafaţa reală de 3,35 ha – dobândite de la persoane fizice pe baza unor acte de vânzare-cumpărare, oferă la schimb Direcţiei Silvice aceste terenuri pentru a obţine extinderea carierei de marmură. Numai că pe terenurile oferite la schimb de Direcţia Silvică, aceasta nu este proprietar, ci doar administrator, terenul în cauză fiind al Statului român care nu a procedat la nici un schimb. Direcţia Silvica nu putea, potrivit legii 213/1998, decât să închirieze sau să concesioneze pământul. În schimbul terenului primit, aceasta oferă (pentru cei 3,35 ha) o suprafaţă de 5,31 ha din fondul silvic. Mai mult, aria primită de Direcţia Silvică este situată în intravilan, deci nu se pune problema împăduririi sau corectării enclavelor. În realitate, schimbul nu a vizat nici unul dintre cazurile prevăzute în Codul Silvic.

Mereu în gaşca puterii

Marmosim (TITAN MAR SA) este una dintre firmele familiei Videanu şi a fost înfiinţată la data de 03.10.1994. Obiectivul principal al firmei este tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei. Şi fiindcă tot a venit vorba de „democratul” Videanu şi de afacerile sale „curate”, în ultima şedinţă de Guvern prezidata în calitate de premier de Adrian Năstase, la data de 21 decembrie 2004, a fost emisă HG 2.389/2004 prin care se aprobă licența de concesionare a unor activităţi miniere. Este vorba de exploatarea perimetrului de calcar ornamental din localitatea clujana Podeni, a marmurei din localitatea Alun, a travertinului din perimetrul Cărpiniş (în vecinătatea Simeriei), a andezitului ornamental din Pietroasa (Deva) şi Almaşul Sec (Hunedoara).
La o săptămână după „împroprietărirea” lui Videanu, înlocuitorul lui Năstase, interimarul Eugen Bejenariu, i-a oferit noi perimetre de exploatare a marmurei.
În plus „prinţul marmurei” dezinformează instituţiile abilitate în legătură cu cantitatea resurselor minerale pe care le exploatează.
Prin Hotărârea nr. 494 din 18 aprilie 2003, acelaşi Guvern Năstase aprobă licenţele de concesiune a activităţii miniere din exploatare, act încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Marmosim SA, de concesionar al perimetrelor de exploatare Ruschita şi Bucova Est, din judeţul Caraş-Severin. Respectiva hotărâre a primit avizele favorabile ale ministrului Industriei şi resurselor de la acea vreme, Dan Ioan Popescu, al ministrului Finanţelor publice, Mihai Tanasescu, precum şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Maria Iuliana Stratulat.

(http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-13/hot-de-cariera.html )

Comentarii

comentarii