Ce beneficii iti aduce consumul de hrean
Hreanul este o planta perena, cu frunze mari si cu flori albe, cu radacina alb-galbuie, puternic aromata, folosita drept condiment in bucatarie, dar cu multiple intrebuintari in medicina naturista. Radacina are proprietati antiinflamatoare, antibiotice si afrodisiace si este bogata in vitamine.
Beneficiile hreanului
Hreanul este originar din partea de vest a Asiei si sud-est a Europei si este folosita de secole in toata Europa, ca planta medicinala cu numeroase beneficii pentru sanatate. Radacina de hrean este folosita atat in condimentarea mancarurilor cat si in pregatirea muraturilor si in industria conservelor. Radacina de hrean ii ajuta acum cateva secole pe marinari sa previna scorbutul, prin continutul ridicat de vitamina C.
Radacina de hrean contine vitaminele A, C, B1 si B2, minerale de potasiu, fier, calciu si magneziu, acid clorhidric si acid carbonic si aspargina. Mirosul intepator al radacinii de hrean se datoreaza sulfurii de alil, substanta care da acelasi gust picant usturoiului si cepei, si care prin razuire creeaza substanta numita mirosina, cu proprietati iritante.
In compozitia hreanului exista si un ulei esential, ulei care este bogat in compusi cu sulf, ce au miros dulce si se gasesc doar in plantele din familia mustarului iar acestia pot irita pielea, provoca basici si arsuri.
Hreanul are un efect stimulant asupra sistemului digestiv, accelereaza tranzitul intestinal prin efectul laxativ sau purgativ, asupra cailor respiratorii exterioare actioneaza ca decongestionant si expectorant si este un bun tonic cardiac. Radacina de hrean are de asemenea rol antiparazitar, vermifug si diuretic.
Hreanul a fost folosit de-a lungul timpului ca leac in pneumonii, gripa, astm, bronsite, hipertensiune arteriala, tulburari de digestie, nevralgii si afectiuni ale cailor respiratorii superioare. Stimuland transpiratia, hreanul este de folos si in stari febrile, deoarece ajuta la reducerea temperaturii corpului.
Substantele continute de hrean sunt anticoagulante, ajuta la reglarea tensiunii arteriale, stimuleaza circulatia in zonele periferice si cresc elasticitatea vaselor de sange. De obicei extractele din hrean se pastreaza sub forma de energizant, tinctura, otet de hrean, faina, macerat, sirop sau de vin tonic. Ca regula de administrare, nu se consuma pe stomacul gol niciodata si nu se administreaza copiilor.
Din florile de hrean, care sunt mici si albe, se pot prepara ceaiuri ce combat raceala. Radacina de hrean poate fi folosita in cataplasme pentru nevralgii si junghiuri, iar pentru afectiunile cardio vasculare se recomanda o cura de 30 zile, cu radacina de hrean rasa si amestecata cu miere (cate o lingurita inainte de masa, timp de 30 de zile).
Retete cu hrean
Tinctura de hrean se prepara astfel: radacinile de hrean rase se pun intr-un borcan pana se umple o treime, iar restul se completeaza cu alcool cu taria de 60 de grade; se macereaza 10 zile apoi strecurat, se pastreaza intr-un loc racoros.
Pentru a prepara vinul de hrean, se adauga 20 linguri de hrean ras intr-un litru de vin rosu, se lasa la macerat timp de 10 zile, apoi se strecoara. Acest preparat este recomandat pentru cresterea apetitului, stimularea digestiei si reglarea activitatii cardiace. De asemenea, pe termen lung este folosit si ca afrodisiac, energizant, tonic sexual.
Decoctul de hrean se prepara adaugand 10-15 g radacina de hrean in 500 ml apa si se lasa la fiert 10 minute, iar acest preparat poate fi baut zilnic (2-3 cani pe zi). In cazul stomatitelor si gingivitelor sau altor afectiuni bucale, se poate face gargara cu tinctura de hrean (se dizolva 3-4 picaturi intr-un pahar cu apa), dar pentru o perioada de minim doua saptamani.
In cosmetica poate fi folosit drept tonic al pielii deoarece mentine tineretea pielii. De asemenea, se poate aplica suc de hrean pe pielea tenului timp de 10 minute, iar mai apoi se spala cu lapte cald. Pentru descuamarea tenului sau pentru pistrui si pete se curata fata cu tinctura de hrean, dupa care se aplica unguent de galbenele.
Sucul pur de hrean poate irita sistemul digestiv, deci nu este recomanda celor ce sufera de ulcer gastric sau de colon iritabil, gastrita hiperacida sau alte afectiuni ale sistemului digestiv. In cazul uzului extern, este nevoie de atentie, pentru a evita iritatiile pielii sensibile. Atentie la contactul cu ochii si la pielea sensibila!