,,Cei care votează nelegiuirea și minciuna nu sunt victime, ci complici!”

La vremea lui, Eminescu își deplângea compatrioții crunt înșelați și exploatați de leprele interne și externe: „Vai de biet român săracul,/înapoi tot dă ca racul”… Dar iată că după 150 de ani de-atunci și după tragica farsă democratică (sic) dintr-o altă Duminică a Orbului, românii nu se dezmint, astfel că – în virtutea aceleiași sinucigașe logici à rebours – în ziua de 5 iunie 2016 au votat cu atâta furie patriotică împotriva corupției generalizate și cu așa o neghioabă indulgență față de corupții arhidovediți, încât au izbutit să-i lase cu gurile căscate și pe străini pentru mioritica performanță de-a pune autoritatea publică locală în labele unor megarăufăcători, unul dintre aceștia (Cătălin Cherecheș) pușcăriaș sadea, alții (și nu puțini) aflați foarte aproape de ,,mititica”.
Astfel stând lucrurile pe la noi, nu poți să nu fii de-acord cu adorabilul George Orwell, cum că cei care votează nelegiuirea și minciuna nu sunt victime, ci complici!

Fără a încerca să justific această incalificabilă stare de lucruri, din care cu necesitate vor rezulta peste câteva luni alte cheltuieli cu organizarea alegerilor anticipate în localitățile unde primarii cu probleme vor fi săltați de mascați, spun doar că la noi s-a creat o stare de spirit favorabilă unui scrutin completamente ilogic:

1) Despre ce democrație mai poate fi vorba într-o țară în care este ignorată de autorități însăși coloana vertebrală a acesteia – voința poporului concretizată în rezultatul unui plebiscit? Neaplicându-se până în clipa de față vrerea cetățenilor exprimată prin referendumul din 2009 (la el au participat peste 50 la sută dintre românii cu drept de vot și peste 80 la sută dintre aceștia s-au pronunțat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri), în România ulterioară acestei grave ofense aduse națiunii și veritabilei democrații orice este îngăduit, vasăzică orice este posibil. După cum prea bine se știe, exact în această direcție a fărădelegii au curs toate cele din România postdecembristă…

2) Toate legile din România ar trebui să fie scurte și clare, adică imposibil de interpretat și răstălmăcit. Dacă Legea alegerilor (locale și generale) ar cuprinde un articol-propoziție de felul următor: „Cetățenilor români cu probleme de ordin juridic li se interzice accesul la demnitățile publice până la deplina lor clarificare”, nu se ajungea la grozăvia ca judecătorii să permită intrarea în cursa electorală a unui ,,catindat” aflat după gratii.

3) Deoarece România zilelelor noastre are cel mult 15 milioane de cetățeni cu drept de vot (Institutul Național de Statistică vorbește de 18 milioane alegători la o populație de 19 milioane!), toate alegerile de la noi se cheamă că sunt o uriașă și prelungită fraudă! Iar concluzia acestei escrocherii la nivel național este următoarea: În foarte multe localități ale țării, bunăoară așa ca în municipiul Sighetu Marmației (populația acestuia aproape că s-a înjumătățit din 2007 până acuma), numărul consilierilor ar trebui să se reducă proporțional. Adică nici vorbă de 19 aflători în treabă, ci de cel mult 11!

George Petrovai – Națiunea

Comentarii

comentarii