Euro sau dolarul? Ce alegem ? 8 motive de creștere a dolarului
Autor: Radu Georgescu
Oprirea tiparniței Fed
Anunțul făcut, în octombrie trecut, de către instituția condusă de doamna Janet Yellen privind încheierea celui de al treilea Quantitative Easing, a semnalizat faptul că dolarul nu va mai fi o marfă ieftină. În cei cinci ani de derulare a QE, Fed a injectat în piețe circa 4,5 trilioane de dolari.
Nouă politică monetară a Fed
Investitorii numără zilele până la momentul în care instituția condusă de dna Janet Yellen va anunța prima mărire a dobânzii, care din 2009 s-a oprit aproape de 0%. În comunicatul de presă de la încheierea ultimei întâlniri a FOMC, din decembrie, termenul de „o perioadă considerabilă de timp” a menținerii dobânzilor joase a fost transformat în stabilirea cu „rabdarea” a momentului pentru „normalizarea” politicii monetare.
Avântul economiei americane
Dinamismul economiei americane o depășește cu mult pe cea europeană. În trimestrul al treilea al anului trecut PIB-ul SUA a crescut cu 5% (e adevarat, extrapolat anualizat – metoda a SUA diferita de Eurostat) în timp ce acela al zonei euro s-a limitat la 0,2%. Tot în 2014 în SUA au fost create aproape 3 milioane de locuri de muncă, cea mai mare creştere după 1999, astfel că rata şomajului a scăzut la 5,8%.
Programul de relaxare cantitativa din zona euro
Preşedintele BCE, Mario Draghi, a afirmat că achiziţiile de obligaţiuni ale statelor din zonă, care echivalează cu pornirea tiparniţei de euro, sunt unul din principalele instrumente de stimulare a economiei şi de creştere a preţurilor. Valoarea QE european este estimată la cel puţin 350 miliarde euro.
Tensiunile geopolitice cresc aversiunea față de risc
Bancnota verde este considerată drept un „refugiu” în perioadele foarte tensionate. Nerezolvarea crizei din Ucraina, care a adus asupra lumii spectrul unui nou război rece între Europa și SUA, pe de o parte, și Rusia, pe de alta, dar și ascensiunea Statului Islamic din Irak și Levant (ISIS), fără a uita veșnicul focar de tensiune din Gaza, sunt tot atâtea motive de îngrijorare și de creștere a plasamentelor în dolari.
Încetinirea economiei mondiale
Griparea motoarelor economiei chineze, care a devenit cea mai mare din lume (in termeni de PPP – paritate putere de cumparare), spectrul recesiunii care planează asupra zonei euro și problema deflației la nivel mondial, vor asigura scumpirea dolarului.
Ieșirea Greciei din zona euro
Germania a atenționat deja asupra posibilei ieșiri a Greciei din zona euro, în cazul în care se va renunța la politicile de reducere a cheltuielilor guvernamentale, dacă alegerile de la finalul lunii vor fi câștigate de partidul antiausteritate Syriza.
Ieftinirea aurului
Slăbită de prăbușirea prețului la țiței, Rusia va trebui să umble la pușculiță cu aur și să vândă o parte din propria rezervă. În același timp, cererea din China și India, principalele piețe de retail, se află pe o pantă descendentă. De la circa 1.900 $, în 2011, această s-a plafonat anul trecut la 1.200 $, iar pentru acest an cei de la Goldman Sachs anticipează o scădere la 1.050 $.
Care sunt prognozele
Analiștii mizează, la unison, pe continuarea aprecierii dolarului, care ar trebui să se întărească în acest an până la 1,10 unități/euro, paritatea fiind așteptată în 2016. Cei mai optimiști sunt americanii de la Citibank care văd anul viitor un euro care ar valora 0,99 $.
Euro scade pentru a redresa economia zonei – o perspectiva alternativa
Falimentul Lehman Brothers, în septembrie 2007, a arătat că SUA se afla într-o criză gravă, iar pentru a fi salvată, preţul trebuia plătit de întreaga economie mondială.
Pentru a scoate din colaps economia SUA, Fed a hotărât să aducă, începând cu 2009, dobânda aproape de 0%, după modelul japonez, cu scopul precis de ieftinire a dolarului. La aceasta s-au adăugat mai multe programe consecutive de relaxare cantitativă (Quantitative Easing) în valoare de mii de miliarde de dolari, prin care au fost asanate titlurile toxice, care au produs criza, dar au fost achiziţionate și obligaţiuni ale Trezoreriei SUA, sau ale companiilor americane.
De cealalta parte, scumpirea euro (singura care a profitat a fost, probabil, Germania, datorită eficienței sale economice) a produs convulsii sociale importante, în special creșterea șomajului, aducând, de asemenea, multe state, majoritatea din partea sudică a zonei, la limita intrării în faliment, așa cum a fost cazul Greciei sau Portugaliei.
Ca într-o plată istorică a Planului Marshall, economia zonei euro a acceptat propria fragilizare, astfel că în 15 iulie 2008 moneda unică atingea maximul istoric de 1,6038 $, (minimul de 0,8252 $ a fost înregistrat în 26 octombrie 2000).
Acum pendulul bate invers.