EXCLUSIV FOTOGALERIE SI DOCUMENTAR Cicatrice și răni în urma exploziei de la Mina Anina, orașul care moare de la o zi la alta de 6 ani încoace

ÃŽn anul 2006 șapte mineri și-au pierdut viața iar alți trei au fost grav răniți într-o explozie ce s-a produs la ora 5.30 în mina Anina din cauza acumulărilor de gaz metan. Era tot într-o zi de sâmbătă.

ÃŽn explozia ce avut loc la Mina Anina din județul Caraș Severin în data de 14 ianuarie a anului 2006, exact acum șase ani, și-au pierdut viața 7 mineri iar trei au fost grav răniți. Urmașii au rămas acum cu monumentul și cu mormintele minerilor arși de vii sau sfârtecați în explozie. Au pierit atunci Virgil Scheider, 43 de ani, Ionuț Marc, 27 de ani, Daniel Bălan, 29 de ani, Daniel Vânău, 30 de ani, Danuț Pușcău, 39 de ani – artificier, Gheorghe Marișescu, 45 de ani, și Matei Izvenar, 52 de ani care au lăsat în urma lor soții îndoliate, părinți neconsolați și 16 copii care vor crește fără tată.

Unul dintre supraviețuitori, cel mai tânăr, Marcel Strachină de 32 de ani pe atunci, a rămas cu sechele psiho-neurologice.

Din punct de vedere al aspectului fizic, Marcel Strachină arată bine, refăcându-se aproape complet. ÃŽn schimb, din cauza intoxicației cu monoxid de carbon și gaze arse de mină, creierul său a avut de suferit. El a stat mult timp fără aer și creierul i-a fost afectat din cauza lipsei de oxigen. Fostul miner are și acum pierderi de memorie, este încă ușor amnezic și face foarte ușor atacuri de panică urmate de stări ușor depresive.

Soția s-a , Marilena Strachină, s-a luptat din toate puterile pentru ai asigura tratamentul precum și regimul alimentar special compus din alimente ușoare și mai ales, multe fructe cu aport de vitamine. La acestea se adaugă un tratament medicamentos ce are rolul de a oxigena creierul și de e reface legăturile neuronale. ÃŽn final, tânăra femei a făcut ce fac aproape toate tinerele românce educate și cu forță de muncă: a plecat să îngrijească bătrâni prin Austria și Germania, țări în care guvernele chiar au grijă de cetățenii lor, nu ca în alte părți.Â

Din păcate, cei care se fac răspunzători de actuala stare a lui Marcel Strachină, și la urma urmei, de starea actuală a întregii familii, nu i-au ajutat cu mai nimic. Marilena Strachină spune că ,,nu mai pot, am ajuns la capătul puterilor. Numai medicamentele mă costă peste cinci sute de lei, bani la care se adaugă cei pentru regimul alimentar care și el ajunge la câteva sute de lei. Femeia avea un câștig de 800 de lei lunar- bani pentru concediul postnatal -la care se adaugă banii de pe alocațiile copiilor. ÃŽn rest, nimic. Când s-au terminat și aceștia, femeia și-a luat lumea în cap și a plecat, așa cum spuneam, în străinătate venind acasă doar ca să mai stea cu copiii câte două- trei săptămâni iar mai apoi se întoarce la muncă.   Â

Marcel a lucrat cu ziua, pe unde a apucat. Fiindcă este amnezic și labil din puncte de vedere emoțional, nimeni nu a vrut să-l angajeze cu carte de muncă. De profesie este lăcătuș mecanic auto, i-a plăcut să lucreze la motoarele mașinilor, dar acum, din cauza bolii, a uitat multe lucruri. Mai mult chiar, lucrurile s-au schimbat enorm și foarte rapid în domeniul motoarelor auto, Marcel se simte depășit, dar spune că nu i-ar fi greu să învețe din nou. Problema este că la Anina nu prea sunt ateliere auto. Sunt câțiva meseriași în oraș, dar majoritatea lucrează la nivel de familie și nu-și permit să plătească un al doilea om.

Familia lui Marcel s-a înmulțit de acum patru ani. ÃŽn casa lor, barza a adus o fetiță care acum împlinește aproape cinci ani. Marilena spune că ,,mi-am dorit acest copil pentru Marcel, am vrut să-i demonstrez că este un om normal, un tată de familie care își iubește familia. Prin copil, am vrut ca Marcel să-și redobândesacă încrederea în el, să vadă că este util, că iubește și este iubit”.

Adevărule este că familia lui Marcel Strachină a dus-o foarte greu. Marcel lucreacu ziua pe unde apuca, făcea de toate, cel mai ales în zona construcțiilor. A fost și la pădure, la marcat lemne, dar singurătatea l-a deprimat și-i dădea stări de panică. La mină, la lucrările de închidere nu a fost chemat, dar nici nu s-ar fi putut apropia de locul în care a stat îngropat de viu. Femeia plânge și spune că ,,Primeam 800 de lei de la lună, concediul postnatal și alocația celor trei copii. Dar, ajunseserăm în situația să rămân datoare la stat, ceea ce nu s-a întâmplat la noi niciodată. Era greu, foarte greu. Åži nimeni nu te crede. Marcel nu-i nici în car, nici în căruță. După zilele de concediu medical cuvenite, a fost supus unei comisii medicale pentru pensionare pe o perioadă de timp, dar l-au respins”. Soția lui Marcel, spune că medicii au văzut doar aspectul exterior, dar nimeni nu i-a făcut un control psihologic soțului ei. Â

Pentru recuperarea neurologică a lui Marcel Strachină, ar fi nevoia ca acesta să fie internat într-un sanatoriu de recuperare, dar din păcate, conform declarațiilor medicilor, un asemenea centru nu există în România. De bani pentru un tratament în Elveția sau Austria, nici măcar nu poate fi vorba fiindcă familia are acum banii necesari datorită muncii femeii în străinătate.

Cu toate acestea, Marcel a plecat la muncă în Cehia. A lucrat acolo ca miner – meserie care era să-l coste viața în 2006. Dar nu avea de ales. Dar, din păcate, în Cehia, dacă nu l-a învins mina ca la Anina, l-a doborât răutatea oamenilor. El împreună cu alți ortaci au ajuns bătaia de joc a unui individ care după ce au muncit aproape două luni, nu le-a dat mai nimic. Abia au reușit să se întoarcă la Anina cu bani trimiși din România.

La Anina s-a închis tot. Mina a fost efectiv devalizată. Tot ce a fost parte metalică a fost tăiat și dus la fier vechi. Pe lichidatorul judiciar nu l-a interesat că de fapt este tăiată istoria de 200 de ani a unui oraș, a unei părți din România. Banul câștigat cât mai repede și mai ușor a dictat totul. A fost singurul deziderat al unei haite de nesătui ce sau aruncat cu bomfaierele pe trupul în agonie al minei Anina, cea mai adâncă mină din Europa. Au fost tăiate utilaje unicat ce ar fi stat la loc de cinste în ori și ce muzeu al mineritului. Mașini de extracție, unele unicate în Europa, compresoare, strunguri unicat și o serie de alte utilaje, cândva indispensabile industriei mineritului, au fost tocate zilnic de aparatele de tăiat fier.

Åži acest lucru s-a întâmplat de când s-a hotărât închiderea SC Miniera Banat Anina, societate din care nu a mai rămas mai nimic și a fost lichidată. Ghinionul SC Miniera a fost că a intrat pe mâna unui lichidator judiciar pasionat doar de propriile buzunare și pentru care istoria e, probabil, doar un cuvânt al limbii române. Sa distrugi un utilaj de pe vremea Austro-Ungariei, aflat în stare de funcționare și care ar fi trebuit să fie moștenire tehnică mondială, este o crimă îndreptată împotriva Europei și a lumii întregi. La Puțul II, s-a tăiat mașina de extracție, pusă în funcțiune în anul 1912-Â singura din țară care funcționa cu cablu lat. Åži nimeni nu a luat nici o măsură împotriva lichidatorului judiciar. Åži acum, autoritățile locale declară că vor să facă muzeu cu ce a mai rămas din mină. Adică, nimic. Åži crima a mers mai departe: au fost tăiate și mașinile de extracție de la Puțul I, mașini unicat care, până în 2006, au scos cărbune de la 1.000 de metri adâncime.

Åži în acest timp, Anina moare încet și pe mâna ei. Adică, a autorităților care nu au reușit să facă nimic. După închidere minei, a urmat închiderea fabricii de șuruburi, apoi, a fabricii de cherestea. Acum în vizorul hoților de fier a intrat calea ferată Oravița- Anina, cale ferată unicat, sau Semmeringul românesc, cum i se mai spune. ÃŽn primăvara anului 1861 începe construcția unei căi ferate de la Oravița la Anina. La 15 decembrie 1863, calea ferată Oravița-Anina, având lungimea de 33.4 km, este terminată. Frumusețea peisajului și performanța construcției l-a determinat pe un anume baron Schlagintweit să o compare cu linia de cale ferată austriacă a Semmeringului, faimoasă la acea vreme, și să încerce să facă cunoscut lumii această zonă sub denumirea de „Elveția bănățeană”. După reîntregirea României, traseul a fost denumit „Semmeringul bănățean”.  O locomotivă cu aburi trăgea un tren de epocă ce străbătea traseul Oravița-Anina. Trenul de epocă păstra cu fidelitate atmosfera anilor ’30. Una dintre locomotive s-a stricat mai demult. A rămas în funcțiune o a doua locomotivă cu abur din seria 50065, construita de firma STEG, din Austria, în anul 1821. Această locomotivă, botezată inițial „Steierdorf”, este alintată astăzi de mecanici „Neagra”. Numai că, din cauza unor defecțiuni, Neagra a ieșit, forțat, la pensie, iar traseul pe care circula vestita locomotivă încărcată de istorie riscă să fie uitat definitiv. Locomotiva a fost fabricată la Viena, special pentru acest traseu. Acum are, însă, mare nevoie de ajutor. Acesta constă în reparații la cazanul de apă. S-ar găsi și un prilej aniversar: anul viitor se împlinesc 198 de ani de la construcția gării Oravița și a primei linii de cale ferată din România, care leagă orașele Oravița de Anina, traseu pe care, până acum câțiva ani, turiștii străini puteau circula cu un tren de epocă tras de „Neagra”, ultima locomotivă cu abur funcțională din Banatul Montan. Cu toate acestea, cineva vrea ca și această parte de istorie să moară. Primul pas a fost făcut. Numărul curselor între cele două orașe a fost limitat la …două. Dacă trenurile vor fi anulate, atunci, hoții de fier vor trece la treabă, așa cum au făcut și cu linia cu cremalieră care lega Banatul de Ardeal prin Porțile de Fier ale Transilvaniei dintre localitățile Băuțar din Caraș Severin și Sarmisegetuza din județul Hunedoara. Sau poate se găsește un lichidator judiciar ca cel ce a tăiat istoria la Anina și a dus-o la fier vechi.

Astăzi, pe platforma fostului puț principal, s-au strâns câțiva foști mineri și urmași ai celor care au pierit atunci la Anina. A avut loc o slujbă de comemorare, s-au aprins lumânări și o lacrimă a curs pe obraz. Pentru cei ce au plecat în lumea celor drepți și care involuntar au luat cu ei și viitorul unui oraș care acum moare de la un an la altul.

Pentru a vă face o idee și a putea face o comparație între ce a fost atunci și ce a mai rămas acum, în EXCLUSIVITATE, INFOCS a realizat un material video pe care vi-l oferă spre vizualizare. Totul se bazează pe regula cum a fost atunci- cum este acum, sau, în ce hal au fost aduse acum orașul și mina.

DE asemenea, INFOCS vă oferă posibilitatea unui remember VIDEO a ceea ce s-a întâmplat atunci, adică acum 6 ani, la Anina.