Fii observator! Acum păcălim democraţia!

Cultural Monden Politică

„Sfârşitul lumii, aşteptat în 21 decembrie, ar putea să fie salvarea României. Odată cu lumea asta prost făcută ar dispărea şi clasa politică. Românii nu ar mai apuca să conştientizeze inutilitatea votului lor. Cel mai câştigat ar fi Antonescu pe care sfârşitul lumii l-ar prinde în somn. Iliescu ar suna la Moscova să întrebe la ce oră se termină lumea. Ponta i-ar face o vizită fulger lui Năstase în puşcărie ca să preîntâmpine orice încercare a acestuia de a se sinucide înainte de finalul oficial al vieţii pe pământ. Noi, muritorii de rând, am aştepta cu speranţă sfârşitul lumii. Pentru că după orice sfârşit există speranţa unui nou început. Dar nu are rost să fim optimişti. Nu cred că vine sfârşitul lumii. Antonescu se va trezi din somn, undeva la orele după-amiezii. Telefonul de la Moscova va suna ocupat permanent, pentru că mai rapid decât Iliescu a fost Ponta şi are multe de vorbit cu şefii de acolo. „Bloagărul” Năstase va aştepta liniştit sfârşitul pedepsei care va veni la o dată mai precisă decât sfârşitul lumii. Singurul lucru care rămâne ca la începutul poveştii este inutilitatea votului românilor. Duminica viitoare românii nu vor vota Parlamentul. Vor asambla maşina de vot care trebuie să funcţioneze patru ani. Cât de bine va funcţiona, rămâne de văzut. Ultima maşină de vot s-a defectat cu aproape un an înainte de alegeri. Normal că liderii partidelor au învăţat ceva din lecţiile trădărilor multiple care au avut loc în primăvară şi care au dus la schimbarea puterii politice în România. Şi cu toate astea, calitatea îndoielnică a candidaţilor, selecţia precară a acestora fac ca viaţa politică „mioritică” să fie permanent imprevizibilă. Promisiunile electorale, cu care politicienii încearcă să-i îmbete pe alegători, nu sunt decât nişte poveşti frumoase. Practic fiecare candidat spune ce vrea să audă electoratul. Vor bătrânii pensii? Toată lumea le promite pensii. Vor tinerii locuri de muncă? Toţi candidaţii promit locuri de muncă. Susţin locuitorii din Certej şi Brad deschiderea mineritului? Candidaţii vorbesc despre oportunitatea pe care mineritul o poate constitui pentru dezvoltarea zonei. Ce mai contează că la nivel naţional nu sunt resurse nici pentru pensii, nici pentru locuri de muncă. Şi nici voinţă politică pentru deschiderea mineritului. După alegeri nici nu mai contează promisiunile. Electoratul oricum nu poate să-şi tragă alesul de mânecă. Pentru parlamentari nu există instituţia suspendării. România este condusă în realitate de o mână de oameni. În rest, grosul Parlamentului este format din maşini de vot. Indivizi care votează aşa cum o cer liderii partidului sau interesele personale. În niciun caz nu aşa cum îi dictează conştiinţa în raport cu interesele electoratului pe care-l reprezintă parlamentarul. În 9 decembrie cine va merge la vot va participa de fapt la o mascaradă electorală menită să justifice existenţa democraţiei în România. De 23 de ani păcălim totul. Am păcălit economia de piaţă, Uniunea Europeană, NATO, separaţia puterilor în stat, presa liberă… Acum păcălim democraţia. Alegem între oameni de neales. Ne ducem la vot să legitimăm o clasă politică ajunsă la un nivel politic atât de jos, încât aproape că nu se poate mai jos. Ne mirăm apoi că trăim prost. Că suntem pe ultimul loc în Europa la aproape toţi indicatorii economici, sociali, sanitari, educaţionali. Dar nu conştientizăm de unde ni se trage răul acesta. Şi continuăm să ne lăsăm minţiţi şi să sperăm că maşina de vot se va întoarce vreodată şi în favoarea noastră. Şi din păcate, nici măcar în sfârşitul lumii nu cred!

de Ștefan Ciocan  preluare via net

Comments

comments

Powered by Facebook Comments