Fii observator de an nou! Hai la mulţi ani şi un car de bani!!
Nu mă pot abţine cum nu mă pot abţigui cu apă rece chiar dacă mi-ar servi-o cineva frapată cu ţurţuri din Antarctica să arunc o răutate de la început de an.
S-a dus, a trecut Revelionul ce de 10 ani are şi un omolog în Vanghelion.
Evident evenimentul a fost mai important decât a fost anul Caragiale, mai mediatizat dacă-i vorba de făcut bănuţi .
Chiar mă întrebam dacă economatele au avut la vânzare şampanie şi alte tăriuri la preţ de sărăcie în perioada sărbătorilor, că aşa-i creştineşte să anesteziezi pensionarul înainte de a-l beli.
Mă bucur când românul e vesel, mă distrez când nu-s eu în postură, de toate aberaţiile bahice debitate de semeni, evident când ele nu depăşesc limita admisibilă.
M-au omorât pregătirile din Bucureşti, m-au disperat reclamele ce parcă sugerau că Vanghelis de sectorul 5 e izbăvitorul naţiunii, ba m-a luat cu frig pe şira spinării când acelaşi la cumpăna dintre ani, a cerut românilor solidaritate.
Acu stau şi fac analiză pe cele câteva cuvinte ţipate şi incoerente.
Păi cum să fim solidari şi cu ce, pentru că Paranghelionul din Bucale pe mine personal nu m-a îmbogăţit nici măcar spiritual?!?
Poate iar primesc şuturi în şale că fac pe finuţul, dar am aruncat câte un ochi la artiştii ce s-au produs în cele două locaţii şi nu m-am simţit deloc mai fericit şi norocos că-i văd pe ăia, totul era un deja vu chiar şi auditiv, hit-uri din nişte topuri autohtone în care intră cine vrei şi cine nu, nu discutăm criteriile, oricum cel al vânzărilor de discuri fiind unul ce la noi….
Evident că toţi guriştii ăştia au pretenţii financiare, evident că trebuiesc plătiţi şi la fel de evident nu de primar, că nu e nunta lu’ fii-su, ci de onor petrecăreţii ce începând de astăzi vor înjura pentru că au crescut taxele locale.
Revin la solidaritate, deci ce semnificaţie are ea la nivel naţional, dacă fiecare e solidar cu aia mă-sii? Spre exemplu refulul de la miezul nopţii soldat cu munţi de gunoaie e un semn de solidaritate cu acei români consideraţi la marginea societăţii, ce după terminarea dezmăţului au trebuit să se apuce de făcut curăţenie?
Sunt sigur că dacă vreun prost mai cu capul pe umeri ar fi atras atenţia unui petrecăreţ că orice gunoi aruncat pe unde nu te aştepţi, anulează solidaritatea cerută de edilul de sector, răspunsul ar fi fost unul de maniera: dă-i în mă-sa să “munceşte” că-s plătiţi!!
Absolut corect, de aceea e bine să nu lăsăm nimic nespart, să aducem dacă se poate şi pungile de gunoi de acasă să le aruncăm prin pieţe, să vadă Occidentul că românul se petrece şi se veseleşte, că nouă nu ne este frică de ce vine, sau cel puţin de ce zic uni că vine.
Cine dracu să-l bage-n seamă pe nenea ăla cu nume de pasăre, ce tot face pe mama Omida economiei mondiale?
Dacă e să vină să vină ce-o veni, dar prohodul poate fi şi vesel dacă nu chiar dezmăţ.
A fost veselie mare pe la noi, dar ciudat a fost linişte pe Unter den Linden şi în Piaţa de Brandenburg, n-a ieşit Frau Merkel să ceară ”solidarität” nemţilor şi nici bürgermeister-ul Berlinul n-a organizat nimic nici măcar pentru comunitatea gay.
Care să fie secretul, cine ne desluşeşte misterul, că după părerea mea ori nemţii ştiu ceva şi nu ne spun, ori ne-au spus şi ne doare la bască.
p.s- muzical m-am săturat de zinga zanga televizat, îndirect şi exclusiv, n-am nimic cu hora şi brâul strămoşesc şi nici cu coregrafiile futuriste inspirate de alcoolul ce trezeşte în fiecare consumator un mic Cornel Patrichi, dar printre marile glasuri aduse de amfitrionul ce încă ne citează din almanahele doar răsfoite, a fost şi un spaniol care pentru mine rămâne un absolut necunoscut, ca şi Ibiza.
A fost invitat pentru a doua oară, probabil constatându-se că după recitalul de anul trecut a crescut libidoul doamnelor aflate de mult la menopauză.
Cine a făcut sondajul ăsta şi cine a tras concluzia nu mă întrebaţi că n-am nici cea mai vagă idee, dar sigur este că mie personajul nu mi-a trezit niciun fior, poate şi pentru că din fericire încă îmi plac femeile.
Pentru cei mai trecuţi prin focul vieţii, un spaniol şi un hit adevărat.
Gelu Ardeleanu