Info CS
Reșița se poate lăuda cu un nou obiectiv turistic, este vorba de buncărul antiaerian al fostei Uzine Constructoare de Mașini, care poate fi vizitat în mod organizat. Pe 21 septembrie, publicul a putut intra pentru prima dată în acest spațiu istoric și inedit al municipiului de pe Bârzava.
Reșița valorizează un nou obiectiv industrial inedit: este vorba de buncărul de protecție civilă (adăpost antiaerian) din UCMR de la Secția Mecanică grea. . Aici Andrei Bălbărău și Ioana Ciolea de la Muzeul Cineastului Amator au organizat un circuit ce cuprinde inclusiv centrul de comandă, iar vizitatorii pot interacționa cu unele din obiectele găsite chiar în adăpost. Tot pe 21 septembrie reșițenii au fost invitați să descopere ,,Orașul ca muzeu” într-o serie de desene-instalații semnate de Dan Perjovschi.
Termenul de buncăr este impropriu fiindcă acesta este de fapt un adăpost antiaerian săpat în Dealul Golului. Acesta nu este singurul – asemenea adăposturi mai există în coastele dealului în mai multe zone din fosta UCM Reșița. La un moment dat, în timpul războiului mondial, într-un asemenea adăpost a funcționat și o secție de producție de război în care se fabrica armament și tuburi pentru muniția de tun.
Înainte de 1989, adăposturile erau ținute într-o stare de curățenie exemplară și făceau parte din structura ALA – Apărarea Locală Antiaeriană – a gărzilor patriotice. Adăposturile aveau propriul sistem de aerisire și ventilație din mai multe părți, unele aveau chiar două sau mai multe ieșiri iar în interior erau dotate cu aparatură de comunicații, generatoare de curent, rezerve de apă, hrană și medicamente.
Odată cu desființarea structurilor ALA și a apărării civile, adăposturile au rămas în administrația publică locală sau a proprietarului terenului unde au fost construite. Potrivit normelor ISU, adăposturile de protecţie civilă sunt în grija SVSU al primăriilor, al asociațiilor de proprietari, iar în caz de pericol, încăperile trebuie să fie funcționale în maxim o zi.
În Caraș-Severin mai există și alte spații ce ar putea adăposti zeci de mii de persoane: de la subsoluri la adăposturi amenajate precum cele de la Prefectură și Spitalul Județean și până la peșteri sau tuneluri. În ceea ce privește adăpostul fără stăpân din Dealul Mare, la o adică, ar putea fi folosit ca adăpost așa cum arată el acum. Simplu fapt că este săpat în stâncă la câteva sute de metri adâncime, dă o șansă de supraviețuire celor care ar intra în el.
Potrivit colonelului în rezervă Ilarie Buşe, vis a vis, în coasta Dealului Crucii există un alt adăpost antiaerian care are -avea- o capacitate de câteva mii de persoane. Adăpostul avea instalaţie electrică, sisteme de aeraj, bănci din lemn, grupuri sanitare, canalizare, generatoare de curent electric şi mai multe ieşiri. Buncărele și tunelurile erau prevăzute cu porți și uși blindate. Totul a fost calculat și construit în așa fel încât să ofere protective maxima. Și din aer și de la sol. Se pare că a fost construit pentru preluarea angajaţilor fostului Combinat Siderurgic, care înainte de 1989 număra în jur 16.000 de salariați.
Problema este mult mai delicată la o scurtă analiză: în cazul unui atac, totuși, reșițenii unde se vor adăposti? Sau vor merge în excursie?
