IN MEMORIAM GELU GHERA – 6 Ani de eternitate – 6 Ani de tăcere

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme, vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă……

Vine o vârstă când poţi să priveşti înapoi; să numeri anii, să inventariezi plusurile şi minusurile vieţii; când poţi să-ţi priveşti copii ajunşi oameni mari şi nepoţii cu râsul lor zglobiu ce-ţi aminteşte de vremea copilăriei tale. Vine o vârstă a maturităţii, când oamenii îţi cer părerea bazându-se pe experienţa ta de viaţă. Vine o vârstă de la înălţimea căreia îţi e mai uşor să priveşti înapoi decât înainte. O vârstă frumoasă când poţi să tragi linie şi să te bucuri de tot ce ai reuşit în viaţă; să te necăjeşti pentru eşecuri; să-ţi pui întrebarea dacă trebuia să faci altceva sau altcumva.

Vine-o veste la un moment dat, o veste care nu place nimănui. Vine ca un vânt rece de toamnă ce te zgribuleşte, mai ales pentru că nu şti ce e şi ce vrea de la tine. O veste care-ţi aminteşte faptul că e timpul…E timpul să îţi laşi lucrurile în ordine şi să te pregăteşti. Nu e sfârşitul; e doar o veste care…îţi dă de veste!

Vine-o vreme când socotelile tale sunt tot mai puţine; când te bucuri de fiecare lucru frumos care se petrece cu tine, cu cei dragi cu cei din preajma ta. E vremea maturităţii când ai puterea şi curajul să faci lucruri pe care nu le-ai fi făcut la tinereţe; când poţi să analizezi de la înţelepciunea vârstei cu calm şi înţelegere, lucruri neînţelese într-o altă vreme. E vremea îţi şopteşte un fior rece la ureche. Nu, nu e încă vremea, mai am şi toate….la vremea lor.

Fiorul rece îţi spune că ai ajuns; ai ajuns la vamă. E locul în care faptele tale, bune şi rele sunt analizate. Sunt lucruri bune şi mai puţin bune despre care nu mai şti nimic. Le-ai uitat în decursul anilor. Acolo, la vamă, se contabilizează toate şi pentru toate va trebui să plătim; mai mult sau mai puţin, mai devreme sau mai târziu.

E momentul în care auzi vocea; o voce care vine, te cheamă, îţi spune că…e vremea. E o altă voce lăuntrică ce-i răspunde: NU, mai am treabă. Dar vocea insistă, e persistentă şi persuasivă. Insistă să-ţi amintească. E vremea; e chemarea, e vama, e….gata.

Pentru că indiferent ce-am face în viaţă şi bune şi rele, apare un moment final în care … vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme, vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă……

13 octombrie 2009 – zi fatidică pentru cel care a fost Gelu Ghera – o voce inconfudabilă a postului public – realizator de folclor şi sport şi care a plecat dintre noi în urma unui tragic accident de circulaţie. A lăsat în urmă regrete şi durere…

Ne aducem aminte de parcă ar fi fost ieri, chiar dacă au trecut 6 ani de la trecerea în nefiinţă. S-a întâmplat într-o zi de marţi, 13, şi parcă şi vremea este asemănătoare, închisă şi rece. Eram în redacţie, ne pregăteam de ştiri când Vali Popovici, pe atunci colaborator Radio România Reşiţa a sunat să anunţe că pe drumul care leagă Reşiţa de Caransebeş a avut loc un accident. Nu bănuiam nicio clipă că cel care se afla la volan era colegul nostru Gelu Ghera. Câteva minute mai târziu aveam să aflăm tragica veste că şoferul unui tir a intrat pe contrasens şi a lovit maşina în care se afla Gelu Ghera, aruncând-o în râpă.

Ce a urmat este greu de descris în cuvinte, dar cu siguranţă nu vom uita niciodată acea zi şi nici pe cel ce a fost Gelu Ghera.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Preluare
Dan Agache
Radioresita.ro

http://radioresita.ro/149379/13-octombrie-zi-neagra-pentru-radio-romania-resita

Comentarii

comentarii