Inelet, Dobraia, Scarisoara, Prisacina – Satele din Banatul Montan dintre nori legate de pământ cu o scară VIDEO de drumetie
Inelet, Dobraia, Scarisoara, Prisacina – Satele din Banatul Montan dintre nori legate de pământ cu o scară. În anul 2020, în România, încă există locuri de o frumusețe uimitoare. Peisajele de vis, munţii falnici și văile adânci, formează frumoasa și unica Vale a Cernei. Munții sunt așa de apropiați și văile sunt așa de adânci, încât aici s-au născut legendele cu Hercules transformat de localnici în Iovan Iorgovan. Acesta s-a luptat cu balaurul și a făcut această vale când a lovit cu paloșul său fermecat.
În sudul extreme al județului Caraș Severin, la limită cu Mehedințiul, există sate și cătune în care se poate ajunge luând muntele pieptiș pe cărări șerpuitoare și poteci pe povârnișuri. Aceste poteci pornesc de pe malul Cernei și duc până sus, când se opresc în peretele de piatră al Muntilor Cernei si al Arjanei. De aici, accesul se face pe niște scări masive cioplite în lemn și sprijinite de peretele abrupt. Și nu e puțin lucru să urci vreo 250 de metri. Mai ales dacă ai în spate straița cu alimente sau cele trebuincioase într-o gospodărie. Fiindcă doar așa poți ajuge în satele de dincolo de nori ale Banatului Montan.
Dar înainte de a ajunge în vârf de munte, se află platoul Scărișoarei, al Inelețului, al Ţâţului, al Cracului Mare și al Dobraiei. Sunt cătune aparținătoare de comună Cornereva și la care se poate ajunge doar pe scări proptite în peretele de stâncă și mai apoi, pe alte cărări șerpuite.
Acolo trăiesc oamenii în satele izolate la care urci pe scări ce parcă duc deasupra norilor. Și așa și este. Când plouă sau este ceață în Vale, acolo sus la ei, este senin. Fiindcă aceste cătune sunt așezate la altitudini ce depășesc, sau se apropie de 1000 de metri.
Este vremea drumețiilor. Românii au aflat de aceste așezări unde timpul parcă s-a oprit. În afara drumurilor, în aceste cătune nu există nici curent electric, nici apă la robinet, nici magazine, mai nimic. Totuși există o școală, există o biserică și multe suflete mari și curate. Un călugăr a înființat un schit și acolo sus pe munte, printre nori, se aude dangăt de clopot și glas de rugăciune.
La sărbătorile mari, în biserică de la Ineleț se adună toată suflarea acestor cătune – adică în jur de 40 de oameni. Atâți au mai rămas. Tinerii au coborât în vale, la Herculane sau la Orșova, Caransebeș ori Reșița. Alții au plecat mai departe, au trecut granițele pentru un trai mai bun.
Inelet, Dobraia, Scarisoara, Prisacina – Satele din Banatul Montan dintre nori legate de pământ cu o scară. În casele frumoase și îngrijite au rămas părinții și bunicii. Fiind zi de sărbătoare, oamenii nu au mers la fân sau la prășit. De dimineață, au dat drumul animalelor să pască, s-au îmbrăcat frumos, au mers la biserică, iar mai apoi, au scos la marginea potecii o măsuță pe care au pus borcane cu dulceață, răchie, caș și brânză. Dacă au noroc, le vor vinde turiștilor ce au început să urce scările spre satele din nori.
Oamenii sunt simplii și curați la suflet. Ei au încredere în turiști și sunt bucuroși când îi văd veniți la ei. Mai ales că acum, cu pandemia asta, puțini temerari s-au mai avântat până la Dobraia, Ineleț sau Scărișoara. Fiindcă au treburi la câmp și nu pot sta acasă, locutorii cătunelor își pun la vânzare produsele muncii lor pe pervazul ferestrelor de la școala dintre nori. Turiștii aleg ce vor ei, pun banii într-un borcan și gata, s-a făcut vânzarea.
Este atâta liniște în jur, nu se aude zgomot de motor, nu este praf, nici măcar un radio nu se aude. În schimb, se aud cocoșii cântând, păsările ciripind și din când în când, câte un câine supărat lătrând. Turiștii se bucură de toate aceste daruri, se bucură stand de vorbă cu localnicii, cumpără câteva, apoi pleacă mai departe spre vârful Arjana sau se întorc la scări și cu bateriile spirituale încărcate, să coboare da șosea unde au lăsat mașinile, sau să se întoarcă la Băile Herculane unde sunt cazați.
Inelet, Dobraia, Scarisoara, Prisacina – Satele din Banatul Montan dintre nori legate de pământ cu o scară. O asemenea drumeție ia cam o zi, trebuie un pic de rezistență fizică, dar merită tot efortul. Peisajele sunt de vis. Lumea văzută de sus, de peste nori, este mai frumoasă și mai curate. După cum se mișcă lucrurile, probabil că vor mai trece mulți ani până ce la Ineleț, Dobraia sau Scărișoara, vor ajunge drumul și curentul electric. Din păcate, când se va întâmpla acest lucru, probabil va fi prea târziu. Fiindcă nu va mai avea cine să beneficieze de ele.