Jaful mileniului în Transilvania: Sate întregi, evacuate cu tot cu cimitire
Jaful mileniului: În Transilvania se retrocedează pământul cumpărat de România de la grofi și dat unor români la reforma agrară. Sate întregi, evacuate cu tot cu cimitire.
„Optanții ungurii” sunt latifundiarii maghiari din Transilvania care după Tratatul de la Trianon au optat pentru cetățenia maghiară. Cu pământul acestora au fost împroprietărite familiile sărace transilvănene. România le-a plătit despăgubiri consistente, a cumpărat practic pământul grofilor, la prețul pieței. Statul român a renunțat la despăgubirile de război, pe care trebuia să le încaseze de la Ungaria. Țara vecină urma să plătească despăgubiri grofilor, din aceste sume. În plus, a achitat grofilor sume echivalente a 3,2 tone de aur de 24 carate. Profesorul universitar Ioan Sabău-Pop atrage atenția că retrocedările care au loc în prezent în Ardeal oferă ungurilor terenuri care au fost cumpărate de statul român. Autoritățile române trebuie să iasă din indolență și să respingă trașant revendicările fără fundament ale maghiarilor. Altfel, cu complicitatea lor, România restituie proprietăți pentru care s-au plătit deja despăgubiri grele în urma reformei agrare.
După tratatul de la Trianon din 4 aprilie 1920, părțile fostului Imperiu Habsburgic au revenit statelor succesoare care au preluat proprietățile și alte active aparținând monarhiei austriece, precum și sarcinile și obligațiile aferente ale acestor părți. Locuitorii Transilvaniei au intrat atunci în spațiul de suveranitate al României devenind cetățeni români. Printre aceștia se numărau sași, șvabi, slovaci, sârbi și secui. Cetățenii unguri, proprietari de pământ în Transilvania, au respins procesul și au optat pentru a pleca în Ungaria sau alte țări în care aveau proprietăți.
Psihoza hungaristă şi superioritatea rasei maghiare din Ungaria de dinainte de Trianon a fost întreţinută şi impusă de circa 300 de familii pretinse nobiliare, oprimând foarte crunt celelalte populaţii care reprezentau circa 70% din locuitorii Ungariei istorice pentru care românii au fost supuşi unui proces sistematic de oprimare economică şi naţională printr-o politică de maghiarizare susţinută.
În fine, cei deveniţi „optanţi”, circa 200 de familii cu ramificaţiile lor, deţineau prin spoliere seculară averi imense şi în Transilvania, în principal latifundiare. La lucrările Conferinţei de Pace de la Paris care au precedat Tratatul, Guvernul Ungariei a pretins că familiile nobiliare deţin 80% din proprietăţile Transilvaniei şi sunt motorul economic al provinciei, motiv pentru care trebuie alipită Ungariei, a explicat pentru DeCe News avocatul Ioan Sabău.
Latifundiarii maghiari au fost despăgubiți pentru exproprieri, iar reforma agrară pentru Transilvania, Banat și Crișana (Legea din 28 iulie 1921), a dus la împroprietărirea fără discriminarea familiilor sărace, a orfanilor de război, veteranilor, răniților și nu numai. A urmat o presiune imensă și susținută a grupurilor maghiare revizioniste, o luptă dusă pe arenele diplomației internaționale pentru hrănirea visului de reîntregire a Ungariei.
Optanţii unguri, prin exponentul lor, Guvernul Ungariei, instaurat după alungarea „Ciumei Roşii” a lui Bela Kun de către armata română la 4 – 19 august 1919, au făcut lobby şi presiuni bine concertate, ani de-a rândul, la toate forurile politice interne şi internaţionale, inclusiv în Liga Naţiunilor. Au cerut să li se aplice prin Reformă un regim preferenţial, în sensul să rămână suprafeţe mari neexpropriate cât şi cuantumul despăgubirilor la sume exorbitante pentru că ei au pierdut Transilvania şi li se cuvine un tratament privilegiat pe care l-au avut dintotdeauna.
După Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, cercurile ungureşti revizioniste pe fondul chestiunii de a manipula opinia publică mondială în problema Ungariei au demarat un mecanism procesual generalizat. „Procesul optanţilor a fost deci o extraordinar de dibace încercare a cercurilor revizioniste de a ţine în şah opinia publică mondială timp cât mai îndelungat pe tema Ungariei, pentru a câştiga simpatia lumii pentru realizarea visurilor de refacere a Ungariei” (Onosifor Ghibu)
Greșeala lui Titulescu, plătită până în ziua de azi
Ioan Sabău-Pop vorbește despre greșeala diplomatului Nicolae Titulescu de a accepta disputa cu maghiarii la Liga Națiunilor și, pe cale de consecință, la Tribunalul de mare Instanță de la Paris. Decizia politicianului român, spune avocatul, a deschis o cutie a Pandorei cu blocaje politice și costuri imense care-și revarsă efectele până în prezent. Profesorul amintește aici de reacțiile Cehoslovaciei și Iugoslaviei, care au refuzat orice tratative cu optanții și statul maghiar, pe motiv că problema reformei agrare din țările lor reprezintă o chestiune de politică internă și ține de suveranitatea fiecărui stat.
În continuare, dl. Ioan Sabău-Pop, despre revendicările din prezent ale maghiarilor și impasibilitatea autorităților române.
Cât a plătit România ca să răscumpere Transilvania de la grofi
De reţinut că în urma procesului „optanţilor unguri”, România a plătit în franci, aur şi coroane aur, echivalentul a 3,2 tone aur de 24 karate şi a dispus în plus ca despăgubirile de război datorate de Ungaria pentru România să fie vărsate la fondurile de despăgubiri pentru optanţii unguri.
Acest contencios a fost judiciar închis prin plata drepturilor de către România între anii 1927 – 1932.
Astfel, ceea ce face Statul Român în zilele noastre, restituind încă o dată acele proprietăţi urmaşilor grofilor şi conţilor unguri este o imensă greşeală.Greşeala provine din mai multe direcţii. Legiferarea stufoasă şi ambiguă ex. Legea nr. 247/2005, asumată prin răspunderea guvernamentală a coaliţiei de atunci, cu proiect adus în mapă din Budapesta urmată de HG nr. 890/2005 şi cauzată de eroarea politică imensă, generată de prostie sau trădare au dus la acest jaf naţional fără precedent.
În celelalte state foste socialiste, inclusiv Ungaria, nu s-a restituit nimic foştilor proprietari români. Originea greşelilor multiple, chiar cu complicităţi suspecte o găsim cu evidenţă la autorităţile administrative care „au pus în aplicare legislaţia de restituire” stufoasă şi interpretabilă. S-au dat titluri de proprietate şi hotărâri judecătoreşti de mii de hectare, de parcă ar fi fost beţe de chibrituri, fără responsabilitatea funcţiei şi fără maturitatea celor care au făcut-o, cu consecinţe negative ireparabile. Spaţiul nu permite, dar putem exemplifica cu date şi documente ale vremii din care rezultă că Statul Român a plătit despăgubiri prin două Fonduri agrare de creanţe înfiinţate prin Protocoale internaţionale, fonduri înfiinţate în Franţa (Bâlle) şi Elveţia (Geneva).
Documentele se găsesc în arhive, emană de la autorităţile de atunci, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Banca Naţională şi hotărâri ale Comisiunilor reformelor agrare din judeţe, precum şi din hotărâri ale justiţiei române şi arhiva Tribunalului de mare instanţă de la Paris (în privinţa arbitrajului cu optanţii care a avut loc la Paris).Este necesar să se acţioneze cu rapiditate şi decisiv pentru dezvăluirea acestor documente, cercetarea arhivelor în special din străinătate, de a fi recunoscute încă odată efectele împroprietăririlor în urma Reformelor agrare din anul 1921 şi celei din 1945, aşezarea Statului Român în drepturile sale.Altminteri ne întoarcem, cel puţin în Transilvania, la fizionomia proprietăţii din secolul XIX – lea, ca şi cum în ultimele două secole nu s-ar fi întâmplat nimic.
Sursa dcnews.ro/. Citeste mai multe pe http://www.dcnews.ro/jaful-mileniului-in-transilvania-se-retrocedeaza-pamantul-cumparat-de-romania-de-la-grofi-si-dat-unor-romani-la-reforma-agrara-sate-intregi-evacuate-cu-tot-cu-cimitire_376863.html