La Binis roata lui Nea Ionica se odihneste…

Pentru nu știm câtă vreme, sperăm cât mai puțină!, roata lui Nea Ionică Stepan de la Biniș se odihnește. Ajuns la o vârstă patriarhală, ultimul olar din Banat a fost răpus temporar de boală.

Deși stă la pat și primește îngrijiri în urma unei operații la bazin, Nea Ionică a făcut o pauză de mai bine de un an de la roată. Pauză întreruptă și ea în vară, când a venit la Râul Alb, la tabăra de olărit de acolo.

Meșterul olar este renumit în întreaga Europă pentru oalele sale, pe care le expune în aproape toate muzeele de pe bătrânul continent.

Născut pe 15 mai 1923, la Biniș, județul Caraș-Severin, Nea Ionică Stepan face de când se știe tot felul de oale din lut, dar impresionanta sa poveste de viață nu este legată numai de olărit. Această îndeletnicire a căpătat-o din moși strămoși, predecesorii săi îmbătrânind tot la roata de olărit.
Secretar de partid

Ionică Stepan a devenit ulterior ordonanța comandantului și, grație acestui lucru, a plecat de pe front când se afla cu unitatea sa la Brno, în Cehoslovacia. ÃŽn vara lui 1945, meșterul olar s-a îmbolnăvit de tifos, o boală care făcea ravagii la acea vreme. A trecut cu bine și peste asta, iar în 1947 s-a angajat ca paznic la Intreprinderea Minieră Bocșa. Câțiva ani mai târziu, a ajuns în subteran, la Mina Ursoanea de la Ocna de Fier, unde, în 1958, a devenit secretar de partid.

Pentru că n-a prea fost înghițit, a decis că e musai să plece. „M-am supărat și am început cu concediile medicale până am ieșit la pensie”, spune bătrânul. De atunci, nea Ionică a revenit la meseria familiei, la olărit, lucru care l-a făcut cunoscut în toată lumea.

A văzut toată Europa

Oalele sale de lut l-au ajutat pe nea Ionică să vadă întreaga Europă. „Nimeni nu mai face așa ceva și toți sunt curioși să vadă cum se fac oalele astea. Așa se face că mă invită peste tot, pe la tot felul de târguri și muzee. Am fost în Germania, în Franța, în Spania, ce mai, peste tot. ÃŽn Germania am și lucrat o vreme, la un muzeu din Hamburg. Dar tot acasă îi cel mai bine. Toată ziua mă găsiți aici, la roata și oalele mele”, spune meșterul popular.

ÃŽntrebări și răspunsuri
V-ați inspirat în lucrările dumneavoastră din ceea ce ați văzut prin străinătate?
De obicei, fac totul după ideile mele, respect tradiția poporului român. Dar am făcut din lut niște tauri, așa cum am văzut în Spania, sau niște porci de Hamburg, ca la nemți.

Mai cumpără lumea oale de lut?
Cumpără, cum să nu. Mai ales pentru sarmale. Oalele de lut sunt cele mai bune pentru păstrat sarmale. E nevoie de ele la iarnă, dar eu le fac de acum.

De ce credeți că nimeni nu vrea să vă calce pe urme?
Tineretul din ziua de astăzi are alte preocupări. Olarul trebuie să meargă, să sape după lut, să-l pregătească și abia apoi să se apuce de făcut oale. E o treabă migăloasă.
Noi așteptăm vești bune de la Biniș și îi urăm lui Nea Ionică multă sănătate și putere de muncă, asta pentru că lut încă mai este…