La mulți ani România, La mulți ani, români! La mulți ani ! etnicilor bănățeni

Azi, de Ziua Națională, InfoCs nu va vorbi de România ca teritoriu, în schimb, vom vorbi despre componența etnică a României, fiindcă în România trăiesc alături de etnicii români, alte multe naționalități. Iar un adevărat rai ai minorităților în reprezintă Banatul, mai ales cel Montan.

Să nu uităm de comunitățile compacte de pemi din zona Semenicului, de austriecii cu rădăcini tiroleze din zona Anina – Bozovici – Oravița, germanii din zona Dognecea- Bocșa, de germanii șvabi din zona Maureni, croații din jurul Reșiței, ucrainienii din jurul Caransebeșului, cehii din zona Moldova Nouă, sârbii din Clisură, maghiarii din orașele Banatului sau zona Bocșa sau țiganii care sunt cam peste tot.

De sute de ani, aceste populații au trăit și trăiesc în bună conviețuire, ca buni vecini, învățând unii de la alții, muncind și petrecând împreună.
În Banatul Montan și în România, trăiesc alături de comunitățile de români, diferite alte comunități etnice, cu traditii culturale, lingvistice si religioase specifice.

In urma recensamântului din 2002, s-a stabilit ca 10,5% din populatia României are alta etnie decât cea româna, iar 9% din populatie are alta limba materna decât limba româna. În prezent, 18 minoritati au câte un deputat din oficiu, iar partidul maghiarilor UDMR are 27 de mandate de deputat (7.83%) si 12 mandate de senator (8.57%).

Azi, ne vom opri la două dinte acestea: cea mai numerosă- comunitatea croatp- sau crașovenească cu vreo 6000 de membrii și mai puțin numeroasa comunitate a cehilor din Munții Locvei, cei ce trăiesc la o altitudine de cel puțin 700 de metri, minoritatea cehă din sudul extrem al Banatului.

Carasovenii din jurul Reșiței

Caraşovenii sau crașovenii, cum le spun românii vecinilor lor, s-au aşezat în Banat în evul mediu timpuriu în mai multe localităţi – toate în jurul municipiului Reșița. Mai exact, sunt 7 sate cu etnici croați: Carașova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Rafnic, Vodnic şi Clocotici situate în jurul cetăţii medievale întărite din cheile Caraşului.

[youtube id=”noPpG5gs-68″]

Satele sunt preponderent locuite de croați, alte minorități reprezentând maxim 5% din populație. Ei constituie o insulă izolată de limbă slavă, pe valea Caraşului, între Reşiţa şi Anina, reuşind peste veacuri să-şi menţină tradiţiile şi obiceiurile proprii, la fel ca şi portul, deosebit de spectaculos.

Sărbătorile religioase, mai ales ruga satului când este sărbătorit hramul bisericii, adună croații plecați prin toată Europa. De asemenea, croații sunt foarte credincioși și particip masiv la evenimentele spirituale ale comunității. Și în ziua de azi, mulți dintre ei pornesc în pelerinaj, pe jos, până la bazilicile de la Maria Radna sau Maria Ciclova.

În ceea ce priveşte limba, caraşovenii vorbesc un grai arhaic sârbo-croat pe care îl scriu cu caractere latine, iar astăzi ei se consideră de origine croată, fiind recunoscuţi ca atare de Croaţia, care le-a oferit dubla cetățenie încă din anii 1990.
Sub aspectul modului de organizare socială şi familială caraşovenii trăiesc aproape la fel ca românii, ocupându-se cu agricultura, creşterea vitelor, pomicultura, majoritatea deţinând pe lângă gospodăria din sat şi câte un sălaş pastoral.

Mulţi dintre ei au lucrat şi în industrie, la Reşiţa sau la minele din zonă, iar după Revoluţia din 1989 pleacă sezonier la muncă în Croaţia, fapt ce a contribuit mult la îmbunătăţirea calităţii vieţii lor. Sub aspect spiritual sunt creştini romano-catolici şi respectă cu stricteţe rânduiala bisericească.
Chiar dacă au umblat prin toată lumea, croații țin cu sfințenie la costumul tradițional. Chiar dacă este tot mai greu să-i faci pe tineri să renunțe la hainele moderne, fiecare fată sau băiat, are în dulap un costum tradițional carașovenesc, Valoarea unui asemenea costum ajunge și la 1000 de euro – în condiția în care doar baticul costă 500 de euro. Asta fără a lua în calcul salvele cu galbeni ce se pun la gât și care se scot doar la marile sărbători.

Meșteșugurile tradiționale sunt duse mai departe, tot mai greu, dar încă mai sunt bătrâni care fac coșuri de nuiele, bătrâne care țes, coase sau fac broderii.
Cu toate acestea, ei se consideră români de etnie croată și chiar dacă aproape toți tinerii muncesc în străinătate, tot ce câștigă investesc în case și gospodării în satele de baștină, iar la pensie, se reîntorc acasă și se apucă agricultură.

Carașovenii au avut întotdeauna o bună conviețuire cu românii, au lucrat cot la cot în fabricile, combinatele și uzinele din Reșița, industrie ce număra cam în jur de 40.000 de
angajați.

Cehii din Caraș Severin

Satele ceheşti constituie un fenomen unic pentru Europa. O istorie de aproape 200 de ani și o comunitate unică în lume alături de populația românească majoritară. Este „Ţinutul cehesc din Banat”, ținut aflat în sud-vestul județului Caraș Severin unde toate satele sunt la o altitudine de peste 700 de metri.

[youtube id=”H_vuLUXtvVY”]

Banatul ceh de astăzi este o zonă mult mai cunoscută în Cehia, decât în România. Mii de turişti din Cehia vin să viziteze zona, mai ales că există asociaţii şi organizaţii care promovează „Ţinutul Banatului Cehesc“ în rândul străinilor.

De aproape 200 de ani, locuitorii şi-au putut păstra limba maternă, cultura şi tradiţiile cehe doar datorită izolării. Oamenii trăiesc din bio-agricultură şi turism rural. Au cai, vaci, porci, păsări. Laptele, legumele şi fructele sunt din producţie proprie. Totul este din grădină. Cel mai mult se cultivă cartofii.

Înainte de 1990, numărul cehilor din Gârnic era de aproape 600. Acum, datorită faptului că tinerii pleacă la muncă în Cehia și nu se mai întorc, abia dacă mai sunt vreo 200 de suflete.

Ei au reușit să îşi păstreze limba, tradiţia şi cultura, deşi în fiecare an sunt din ce în ce mai puţini.
Cehii au fost printre ultimele populaţii colonizate în Banat sub Imperiul Habsburgic, cu începere din anul 1820, dar şi cei din urmă care au emigrat masiv. Satele ceheşti din zona Clisurii Dunării au reuşit să se menţină, de-a lungul anilor, ca şi comunităţi ermetice. Ei au sosit în Banat începând cu anul 1820 în timpul Imperiului Habsburgic venind din zona Boemiei.

De cum intri în localitate, te întâmpină asfaltul, iluminatul stradal, telefonie fixă, case frumos renovate şi întreţinute, curăţenie şi rânduială, dar nu vezi ţipenie de om pe stradă, pe la porţi.
După 1990, ţinutul cehesc din Banat a fost sprijinit masiv de Guvernul ceh, prin numeroase programe de dezvoltare a comunităţii în domeniile economic, cultural, social şi educativ. Toţi cehii ştiu că, în Banat, există singura zonă în care s-a păstrat limba arhaică. Cea vorbită de strămoşii lor și care în Cehia s-a pierdut.

Majoritatea cehilor locuiesc în satele Gârnic, Sfânta Elena, Bigăr, Ravensca, Şumiţa şi Eibenthal. Conform recensământului din 2002, numărul cehilor din România era de aproape 4.000 de persoane, în timp ce în 1992 fuseseră în jur de 6.000. În prezent, în satele ceheşti din Caraş-Severin trăiesc aproximativ 3.000 de persoane, iar plecările din România continuă.
Majoritatea tinerilor din comunitate ajung să ia drumul Cehiei, unde îşi găsesc imediat de lucru. Aici, nu prea au unde lucra. Toate minele din zonă s-au închis și singurul ofertant de locuri de muncă a apărut acum doi ani. Este o fabrică de confecționat cablaje auto iar salariul este undeva de 800 de lei. În Cehia, tinerii veniți din România primesc 1100 de euro și sunt sprijiniți să se intetegreze. De aceea nici nu se mai întorc de unde au plecat.

Au început să răsară în ultimii ani şi pensiunile. Pe lângă cehi, au început să vină şi din Anglia, Austria sau Germania. Români nu vin în zonă fiindcă se pare că ei nici nu ştiu că există acest loc.

În fiecare vară, în luna august, la Eibenthal şi Gârnic, se organizează un mare festival „open air“, unde participă formaţii cunoscute în Cehia. Autocarele, microbuzele şi maşinile cu numere de înmatriculare „CZ“ împânzesc drumurile din Banat. Nici acest eveniment nu este promovat în România, dar aceasta este vina organizatorilor.
În Cehia, există hărţi speciale care cuprind doar aşa zisul „Ţinut cehesc” așa că ei cunosc zona mult mai bine ca și românii.

În exclusivitate, InfoCs vă prezintă două materiale video, două reportaje, realizate în aceste comunități.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments