Otelu Rosu intre trecut si viitor – Combinatul Siderurgic demolat bucată cu bucată, dar cu speranțe VIDEO
O publicație centrală a publicat un material ce se voi a fi un reportaj despre ,,felul dezastruos” în care arată Oțelul Roșu. Din ce scrie acolo reiese că dacă ajungi în orașul de pe Bistra trebuie să te aștepți la imagini cel puțin ca în zonele de conflict din Orientul apropiat. Ori dacă ajungi la Ohaba Ferdinant – lucrurile nu stau nici pe departe așa.
Metalurgia a reprezentat cea mai importanta afacere de pe Valea Bistrei si a generat apariția mai multor așezări umane ce au depins aproape exclusive de această industrie. Construit pe malul Bistrei începând cu anul 1795, după aproape 230 de ani de funcționare neîntreruptă, în anul 2012 Combinatul Siderurgic Oţelu Roşu a fost închis. Asta după două privatizări eșuate cu rușii.
După furturi și jafuri prin care s-a distrus tot ce înseamnă o sursă de trai pentru 10.000 de oameni cu familiile lor din toată Valea Bistrei, a început și demolarea construcțiilor. Asta după ce o parte din terenuri au fost vândute bucată cu bucată. Combinatul Siderurgic de la Oțelu Roșu a fost construit acum două secole și jumătate, apoi in perioada interbelică acesta s-a extins ajungâd la capacitatea maxima in anii 1950. Combinatul a dat de lucru la 10.000 de oameni de pe toata Valea Bistrei, de la Băuțar și până la Caransebeș. Combinatul a funcționat până în anul 2012 când industria metalurgică din România a intrat pe mâna ruşilor care așa cum s-a demonstrat deja, au avut ca misiune falimentarea metalurgiei în România. Combinatul de la Oțelu Roșu a fost cumpărat de concernul Mechel și după ce de ochii lumii cu un an înainte a instalat în combinat unul dintre cele mai moderne și competitive cuptoare de topire din lume, în noiembrie 2012, combinatul a fost închis.
Au urmat procedurile atât de anevoioase şi datoriile de zeci de milioane de euro au tot crescut și din care Statul Român a recuperat doar o mică parte. Asta în timp ce din Combinat s-a furat aproape tot ce înseamnă parte metalică și aparatură funcțională. Au urmat câțiva ani de frământări sociale, promisiuni electorale până ce lumea s0a săturat și oamenii au plecat care încotro au găsit de muncă. Primele au fost femeile care au plecat ca îngrijitoare la bătrâni, apoi a urmat exodul masiv al tinerilor.
Acum, orașul este susținut cu banii trimiși din străinătate de membrii familiilor. A fost o perioada când aproape 70% din populația de femei a orașului era plecata la ,,îngrijit de bătrâne,, in străinătate si care trimeteau banii acasă. Asta in timp ce bărbații lor așteptau reluarea activității la Combinat si îngrijeau copiii.
Viceprimarul Grigore Goju spune că ,,Între timp, administrația publică locală a accesat programe prin care a făcut viața locuitorilor mai bună. S-au asfaltat aproape toate arterele orașului, se lucrează la modernizarea sistemului de apa și canalizare iar orașul are alură de urbe modernă. Nu au fost uitate nici locurile de relaxare – orașul de pe Bistra putându-se lăuda cu un parc central deosebit, străzi cu fântâni arteziene, zone semaforizate precum și tot ce înseamnă mobilitate urbană. O parte a combinatului a fost cumpărata de un om de afaceri care se ocupă cu construcția drumurilor și podurilor. Acesta vrea sa îsi producă singur fierul beton necesar activității sale”.