Info CS
Momente de puternică simțire creștinească la slujba de Rusalii în biserica Mănăstirii Sfânta Ana din Orșova. Întregul ceremonial al Sărbătorii de Rusalii și Coborârea Sfântului Duh – Sărbătoarea Cincizecimii – este unul deosebit. Este una din cele mai mari sărbători ortodoxe. Ceremonialul este încărcat de emoție și evlavie. În Duminica Rusaliilor, la finalul Sfintei Liturghii, este săvârșită o slujbă specială – „Vecernia plecării genunchilor”, numită astfel deoarece atât slujitorii Bisericii, cât şi credincioşii, îngenunchează. Sfinţii Părinţi au interzis îngenuncherea atât în ziua Învierii, cât şi în perioada post pascală, însă plecarea genunchilor din ziua Rusaliilor este justificată deoarece arată starea de smerenie şi de rugăciune stăruitoare necesară pentru a fi vrednici de Pogorârea Sfântului Duh.
Credincioșii veniți azi la Mănăstirea Sfânta Ana au umplut biserica. După tipicul locului, credincioșii care nu au mai avut loc în biserică au ascultat slujba din tinda bisericii sau chiar în curte printre florile ce umplu ochiul şi sufletul de frumos cu gingășia lor. În fiecare floare, în fiecare tufan de trandafiri sau hortensii sau cale, se vede munca și dragostea măicuțelor care au grijă că florile să fie așa cum trebuie: frumoase și îngrijite.
Credincioșii au ascultat glasul părintelui și răspunsurile corului de măicuțe strânse în jurul maicii starețe Iustina Popovici. Vocile serafice ale măicuțelor din cele două strane au umplut văzduhul și inimile credincioșilor cu bunătate și smerenie.
Un moment deosebit este cel al sfințirii crengilor de tei și al spicelor de grâu. Frunzele teiului simbolizează flăcările care s-au pogorât peste ucenicii lui Iisus și care nu le-au făcut nici un rău. Părintele Iacob a binecuvântat crengile de tei care vor fi împărțite celor prezenți la finalul Sfintei Liturghii. În cadrul acestei slujbe sunt citite şapte rugăciuni de binecuvântare a ramurilor verzi de tei sau nuc, care se împart, apoi, credincioşilor şi care simbolizează darurile cele bogate ale Sfântului Duh. Rânduiala de binecuvântare se încheie prin stropirea ramurilor cu agheasmă mică în faţa Sfintelor Uşi.
La final, măicuțele și părintele Iacob împart crenguțele și anafură credincioșilor să le ducă acasă. Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură. În satul românesc, gospodarii păstrează ramurile chiar și după ce se usucă, împodobind cu ele nu doar uşile sau ferestrele caselor, ci și icoanele.
