Petrecere la cote înalte de Sfântul Sava la sârbii din Divici din Clisura Dunării
Etnicii sârbi din Caraș SEverin, și nu numai, l-au sărbătorit aseară pe Sfântul Sava. Pe lângă însemnătatea religioasă a manifestării, aceasta este și sărbătoarea care încheie de fapt șirul sărbătorilor de iarnă începute de Sfântul Nicolae. În fapt, după Paști și Crăciun, ziua Sfântului Sava, este considerată cea de a treia mare sărbătoare a sârbilor.
Aseară a fost mare petrecere în rândul etniei sârbe din Clisura Dunării din Banatul Montan. Aproape că nu a fost casă de sârb în care să nu fi răsunat muzica și să nu se fi distrat oamenii.
Sfântul Sava a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un mare diplomat.
În Caraș-Severin, Sveti Sava – Sfântul Sava -este sărbătorit cu mare evlavie în fiecare an, în toate Bisericile din localitățile cu populație preponderent sârbă ( Radimna, Pojejena, Divici, Lescovița, Belobreșca, Moldova Nouă, Liubcova, etc ).
De Sfantul Sava, sârbii se adună la prânz in biserici si „taie colacul” care se împarte enoriasilor. Copiii cântă slăvindu-l pe Sf Sava și primesc daruri, în principal dulciuri și covrigi.
Seara, prietenii și rudele se adună pe la casa celui ce organizează petrecerea și cheful și voia bună ține până în zori. Fiindcă Sfântul Sava este considerat patronul spiritual al vânătorilor și pescarilor, aproape peste tot pe malul Dunării se gătește vânat la ceaun și pește prăjit. Un asemenea chef a fost și la casa de vacanță din apropierea Baziașului a ,,americanului” Pera. Aproape 50 de persoane s-au strâns în conacul lui Pera unde s/a dansat, s/a mâncat gulaș de mistreț la ceau, pește prăjit și s-a băut la greu răchie de loză, din prune, vin roșu și roze de Clisură și ce-o mai fi fost pe acolo. Muzica a fost întreținută de neobosita Mara Gorun de la Socol alături de o familie din Oravița. Nu este de ici- de colo și nici toată ziua nu vezi tatăl, fiul și fiica cântând la unison -unul lângă altul. Petrecerea a fost una de pomină cu hore lungi, dansuri sârbeși și țigănești prezentate de Ioța Batacanda alături de trupa sa. La petrecere a participat și preotul paroh de la Divici, sfința sa, părintele Deian – alături de preoteasă. Așa cum se cade, aceștia au închinat un pahar de vin cu toți musafirii, a spus câteva urări de binecuvântare după care au servit câte ceva și politicos s/au retras fiindcă mai aveau și alte vizite de făcut.
Cert este că Pera Mateiasevici din Divici, a fost o gazdă bună=, petrecerea a durat până în zori și toată lumea a fost mulțumită.
Istoria ne arată că Sfântul Sava s-a născut în anul 1169 după Hristos, şi a fost fiul lui Ştefan Nemania, Marele Jupan al Sârbilor. Încă de tânăr, Sava a dorit fierbinte viaţa duhovnicească şi pentru ea a scăpat la Sfântul Munte Athos; acolo a fost tuns monah şi a trăit într-o nevoinţă zeloasă. Ştefan Nemania a urmat exemplul fiului său şi a venit şi el în Sfântul Munte, unde s-a călugărit şi a murit sub numele de Simeon, monahul. Sfântul Sava a obţinut autocefalia Bisericii Sârbe de la patriarh şi împărat [al Bizanţului] şi a devenit întâiul Arhiepiscop al Sârbilor. Împreună cu tatăl său a zidit Mânăstirea Hilandar şi mai apoi multe alte mânăstiri, biserici şi şcoli în toate pământurile sârbeşti. De două ori a mers în pelerinaj la Locurile Sfinte. El i-a împăcat pe doi dintre fraţii lui după trup care se înstrăinaseră din cauza luptei pentru putere. A instaurat pacea între sârbi şi vecinii lor. Întemeind Biserica Sârbă, el a întemeiat prin aceasta cultura şi statul sârb. El a adus un duh de pace între toate popoarele din Balcani şi a lucrat în folosul tuturor, pentru aceasta a fost iubit şi respectat în toate aceste popoare. Poporului sârb el i-a dăruit un suflet creştinesc, care nu a pierit, în pofida prăbuşirii statului sârb. Sava a murit în oraşul Târnovo din Bulgaria, în timpul domniei împăratului Asan, îmbolnăvindu-se după Slujba Sfintei Liturghii din Ziua Botezului Domnului, a anului 1236. Regele Vladislav a mutat cinstitul său trup la Mânăstirea Mileşevo. De acolo Sinan Paşa l-a adus la Belgrad şi l-a ars în 27 aprilie 1595.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I ianuarie-iunie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 61.
În alt loc, la Lescovița, Sărbătoarea SFântului Sava, a fost marcată prin tăierea colacului, împărțirea de daruri și covrigi copiilor și alegerea noului an naș al bisericii pentru acest an.
Așa cum v-a obișnuit de mult timp, InfoCS vă prezintă în exclusivitate un reportaj de la petrecerea de Sfântul Sava de la Baziaș- Divici. Specificăm faptul că imaginile din biserică sunt imagini primite de la amatori care au filmat pentru noi cu aparatul foto. Sunt tremurate, sunt de amator, dar sunt foarte frumoase prin ceea ce redau ele.
