Prea mult calciu în organism – Cum Se Manifestă Hipercalcemia?
Deși hipercalcemia afectează practic întregul organism, efectele sale majore sunt resimțite mai ales la nivelul SNC și renal.
Efectele la nivelul sistemului nervos central sunt urmarea efectului depresor direct al calciului. Hipercalcemia ușoară nu determină efecte clinic. Hipercalcemia moderată poate duce la astenie pentru ca excesul semnificativ să inducă anxietate, depresie, modificări de personalitate, iar la valori foarte crescute sa inducă somnolență și comă.
La nivel renal, clasic se descrie nefrolitiaza. Depunerea medulară de calciu și inhibiţia aquaporinei 2 determină diabetul insipid nefrogen. Hipercalcemia prelungită determină nefrocalcinoză, contribuind la diminuarea funcției renale.
Alte manifestări induse de hipercalcemie sunt: aritmiile (afectarea conducerii cardiace), hipertensiunea (vasoconstricţie şi disfuncţie renală), manifestări gastrointestinale cum ar fi anorexie, greaţă, vărsături. Ulcerul peptic datorat stimulării gastrinei şi pancreatita pot apare în hipercalcemia cronică. În hipercalcemii se pot întâlni depuneri de calciu ţesuturile moi, mai ales dacă şi fosforul este crescut.
Severitatea simptomelor este legată atât de severitatea hipercalcemiei cât şi de rapiditatea cu care aceasta s-a instalat.
Calciul este un element esențial pentru metabolismul osos, funcția normală a membranei celulare, coagulare, funcția cardiacă, activitatea enzimatică, eliberarea de hormoni.
Hipercalcemia este definită printr-o valoare a calciului seric total mai mare de 10,5 mg/dl (2,63 mmol/l) și a calciului ionic >1,4 mmol/l. Valoarea calciului total variază în funcție de albuminemie, ph plasmatic.
Hipercalcemia poate fi:
- minoră – calciul total = 10,5 – 12 mg/dl;
- moderată – calciul total = 12 – 14 mg/dl;
- severă – calciul total >14 mg/dl.
Cauzele hipercalcemiei
Cele mai frecvente cauze de hipercalcemie (aproximativ 90%) sunt malignitatea și hiperparatiroidismul primar.
Principalele cauze ale hipercalcemiei pot fi:
- dependente de paratiroide;
- independente de paratiroide.
Glandele paratiroide sunt situate posterior de glanda tiroidă (deși pot exista și excepții), sunt în număr de 4, sunt mici (20 – 40 mg) și secretă parathormon (PTH). Parathormonul este responsabil de menținerea echilibrului calciului în organism, acționând la nivel renal, osos și indirect la nivelul tractului gastrointestinal, unde realizează absorbția calciului, prin intermediul vitaminei D activate.
Sunt cauze ale hipercalcemiei dependente de paratiroide:
- hiperparatiroidism primar (afecțiune primară a țesutului paratiroidian – adenom, hiperplazie sau neoplasm, care conduce la un exces de parathormon);
- hiperparatiroidism terțiar (autonomizare a secreției de parathormon, apărută după o lungă perioadă de hiperparatiroidism secundar – contextul clinic cel mai frecvent întâlnit fiind boala cronică de rinichi și deficitul de vitamina D);
- hipercalcemia hipocalciurică familială (afecțiune genetică, cauzată de mutații inactivatoare a CaS-receptor, asociată cu reducerea excreției renale de calciu);
- hipercalcemia asociata tratamentului cu litiu (în cazul pacienților cu tulburare afectivă bipolară, tratați cu litiu).
Din categoria cauzelor independente de paratiroide:
- neoplazii (osteoliza locală în mielom multiplu, leucemie, cancer mamar sau mecanisme dependente de PTHrP – o proteină, membră a familiei hormonului paratiroidian secretată de către celulele canceroase: neoplasm pulmonar, renal, cranio-cervical);
- exces de PTHrP de cauze non-neoplazice;
- exces de vitamina D (ingestie crescută de vitamina D sau de analogi de vitamina D, boli granulomatoase precum sarcoidoza);
- endocrinopatii – hipertiroidie, acromegalie (prin creșterea activității osteoclastelor), insuficiență corticosuprarenaliană (hemoconcentrație, insuficiență renală);
- imobilizare prelungită (prin creșterea resorbției osoase);
- indus de medicamente (intoxicația cu vitamina A, diuretice thiazidice, teofilină etc.);
- sindromul lapte-alcaline (era întâlnit in contextul unui ulcer peptic, tratat prin ingestia crescuta de lactați și antiacide – bicarbonat de sodiu);
- hiperalbuminemia (crește calciul legat de proteine – în acest caz se calculează calciul corectat în funcție de valoarea albuminei).
Hipercalcemia – simptome și efecte
Hipercalcemia are diverse simptome și efecte, pe diverse aparate și sisteme:
- sistem nervos – astenie, depresie, iritabilitate, lipsa capacității de concentrare până la somnolență, confuzie și comă;
- aparat cardiovascular – tulburări de ritm, hipertensiune arterială;
- aparat digestiv – greață, vărsături, lipsa apetitului, constipație, dureri abdominale, pancreatită, ulcer peptic;
- aparat urinar – necesitatea repetată de a urina (poliurie), necesitatea de a urina în timpul nopții (nicturie), deshidratare, litiază renală recurentă până la insuficiența renală;
- aparat musculo-scheletal – dureri osoase, slăbiciune musculară, abolirea reflexelor osteotendinoase, osteoporoza, osteita fibrochistică.
Cum se diagnostichează excesul de calciu?
Din punct de vedere clinic, pacienții cu hipercalcemie minoră pot fi asimptomatici. Creșterea calciului peste 12 mg/dl duce la apariția manifestărilor clinice.
Simptomele hipercalcemiei variază in funcție de modul de instalare și de sensibilitatea individuală. Hipercalcemia moderată, de lungă durată, poate fi asimptomatică sau poate produce simptome ușoare, litiază renală recurentă, iar excesul de calciu sever instalat brusc poate produce simptome dramatice (confuzie, letargie, comă).
Din punct de vedere biologic, se remarcă valoarea calciului total corectat mai mare de 10,5 mg/dl la două determinări. Hipercalcemia este mai bine reflectată de valoarea calciului ionic. Poate fi indicată și dozarea altor parametri biologici în funcție de etiologia hipercalcemiei: PTH, calciurie, 25 OH vitamina D, fosfați etc.
Metodele imagistice sunt multiple: de la ecografia cervicală (care ne permite vizualizarea glandelor paratiroide), la imagistica prin tomografie computerizată sau rezonanță magnetică și până la scintigrafie.
Metode de tratament
Tratamentul trebuie să fie adecvat cauzei de hipercalcemie și poate consta în:
- hidratare corespunzătoare, mobilizarea precoce a pacienților;
- tratament chirurgical în cazul hiperparatiroidismului primar;
- în neoplazii: rezecția tumorii, radioterapie, chimioterapie;
- întreruperea medicației responsabile de hipercalcemie, în cazul identificării acesteia;
- tratamentul specific în cazul sarcoidozei și al unor hemopatii include glucocorticoizii;
- corectarea hipercalcemiei severe: reprezintă o urgență endocrinologică, pacientul necesitând suport medical avansat.
Avem nevoie de calciu pentru a ne desfășura activitățile zilnice. Hipercalcemia reprezintă situația în care nivelul calciului din sânge îl depășește pe cel normal. Prognosticul hipercalcemiei depinde de afecțiunea de bază, fiind, în cele mai multe cazuri, favorabil. O simplă dozare a calcemiei de către medicul endocrinolog poate conduce la stabilirea unui diagnostic precoce și a unui tratament prompt.
Sursa: https://endocris.ro/cum-se-manifesta-hipercalcemia/?fbclid=IwAR0LhvqFjTaqWtLbYFZKbvdstXDi-sPraozgTot8x7O3jEh0Ff_8f7oL948