Românii din Serbia, persecutați de autorități și trădați de România
Aţi ridicat o troiţă şi aţi dat de belea…
Permanent suntem presaţi aicea, oamenii apropiaţi de Biserica Ortodoxă Română, credincioşii, membrii asociaţiei noastre. Acum ne anchetează securitatea din Serbia. De când s-a mediatizat faptul că ridicăm o troiţă, am fost contactaţi din partea securităţii sârbe de domnul Dinici. S-a dus la oameni care au dat câţiva ari de de la ei pentru terenul din jurul troiţei, pentru locul în care românii să se poată ruga la Dumnezeu în limba maternă, un loc în care să se facă şi slujbă, pentru că e un sat destul de mare…
Biserica românească nu mai există?
Biserica românească, construită acum o sută de ani de românii din sat, e la cinci kilometri distanţă, dar au luat-o sârbii, aşa cum au făcut în majoritatea satelor din Timoc, peste 150 la număr… Şi nu ne dau voie să intrăm cu preoţi români şi să ţinem slujba în limba română. Sunt biserici ridicate de bunicii noştri. În satul meu natal e făcută doar de douăzeci de ani, bunicul meu şi tatăl meu contribuind cu bani la ridicarea ei. Acum ţinem un paraclis într-o casă privată pentru că nu ne dau voie să ne ţinem slujba acolo.
Întorcându-ne la situaţia din Podgorţ, să ştiţi că mai mulţi oameni au fost contactaţi. Unul mai curajos a şi spus că va informa mai departe instituţiile statului şi pe cele europene. Nu ştim câţi oameni au fost contactaţi în total, însă am aflat deocamdată de cinci. Din păcate, aceste presiuni nu sunt singulare, lor li se adaugă şi acţiunile consulului României la Belgrad. Domnul consul ne „atacă”, dă informaţii false despre noi. Acum am aflat că ambasada noastră şi poate şi Ministerul de Externe au sprijinit – foarte ciudat – o asociaţie din Bacău (!?) care a deschis aici un centru cultural, într-un moment în care noi, asociaţia românilor de-aici care existăm de mai bine de 10 ani, avem datorii de peste 4.000 de euro la sediul unde funcţionăm… Nu avem niciun sprijin şi cuiva de la Bacău i se dă „casă şi masă” pentru a deschide un centru cultural. Unul dintre domnii care au venit s-a prezentat că este de la securitatea românească şi că are informaţii despre asociaţia noastră că am fi furat bani primiţi din România şi că nu trebuie să fim susţinuţi.
Eu ca preşedinte al asociaţiei Ariadnae Filum – asociaţia pentru cultură a românilor şi vlahilor din Serbia -, dacă cineva a spus că are asemenea informaţii, vreau să ştiu cine este acel domn şi-i cer public să arate toate actele, să dovedească cele afirmate. Pe de altă parte, domnul consul ne acuză că lucrăm „de sârbi”. Eu pot să-i spun aşa drept în faţă: lucrăm şi „de sârbi”, da, dar cu aceia care vor să intre în Uniunea Europeană şi este dreptul nostru să susţinem acest lucru. Din păcate, sârbii despre care vorbesc nu sunt la putere, dar vorbim şi despre oameni normali care doresc ca ţara lor şi-a noastră să intre în Europa şi n-au nimic împotrivă ca şi noi să ne bucurăm de toate drepturile, adică s-avem limba noastră în şcoală, s-avem acces la slujbă românească în biserici…
Nu pot învăţa copiii noştri în limba română în şcoli?
Nu! Permanent se-ntâmplă lucruri ciudate. Am trimis o documentaţie şi am primit răspuns de la ministrul sârb al învăţământului că va începe predarea în limba maternă, după care, în mod ciudat, dosarul s-a „pierdut” cu o lună înainte de începerea anului şcolar. Asta se întâmpla în 2009-2010, apoi în fiecare an am fost încurcaţi, iar acum, după ce ne-am întâlnit cu diverşi emisari europeni, în martie s-a dispus începerea unui proiect pilot pentru 1.600 de copii ai căror părinţi au cerut ore de limba maternă. Ei au dat voie doar la nişte şcoli din trei oraşe, dar numai vinerea după-amiază spre seară, când copiii sunt sătui de şcoală şi vor să meargă acasă.
Un analist de la Belgrad care e de partea noastră şi militează pentru drepturile minorităţilor mi-a spus că „problema nu e că Serbia îşi bate joc de voi, ci că România v-a abandonat”. Şi e normal ce zice, că dacă un copil e abandonat de părinţi, normal că vecinii nu-l vor trata prea bine.
Cotidianul