Satele dintre nori din Banatul Montan, legate de pământ cu o scară VIDEO
Ineleț, Dobraia, Scărișoara, Prisăcina! Sunt satele dintre nori din sudul extrem al Banatul Montan, sate legate de pământ cu o scară. În anul 2022, în România, încă există locuri de o simplitate și o frumusețe uimitoare. Peisajele de vis, munţii falnici și văile adânci, formează frumoasa și unica Vale a Cernei. Munții sunt așa de apropiați și văile sunt așa de adânci, încât aici s-au născut legendele cu Hercules transformat de localnici în Iovan Iorgovan. Acesta s-a luptat cu balaurul și a făcut această vale când a lovit pământul cu paloșul său fermecat.
În sudul extreme al județului Caraș Severin, la limită cu Mehedințiul, există sate și cătune în care se poate ajunge luând muntele pieptiș pe cărări șerpuitoare și poteci pe povârnișuri. Aceste poteci pornesc de pe malul Cernei și duc până sus, când se opresc în peretele de piatră al Munţilor Cernei şi al Arjanei. De aici, accesul spre sate se face pe niște scări masive cioplite în lemn și sprijinite de peretele abrupt de piatră. Și nu e puțin lucru să urci vreo 250 de metri. Mai ales dacă ai în spate straița cu alimente sau cele trebuincioase într-o gospodărie. Fiindcă doar așa poți ajunge în satele de dincolo de nori ale Banatului Montan.
Dar înainte de a ajunge în vârf de munte, se află platoul Scărișoarei, al Inelețului, al Ţâţului, al Cracului Mare și al Dobraiei. Sunt cătune aparținătoare de comună Cornereva și la care se poate ajunge doar pe scări proptite în peretele de stâncă și mai apoi, pe alte cărări șerpuite.
Acolo trăiesc oamenii în satele izolate la care urci pe scări ce parcă duc deasupra norilor. Și așa și este. Când plouă sau este ceață în Vale, acolo sus la ei, este senin. Fiindcă aceste cătune sunt așezate la altitudini ce depășesc, sau se apropie de 1300 de metri.
Vremea drumețiilor este pe sfârșite chiar dacă toamnă a dat în iarnă cu temperaturi ce te-au făcut să rămâi la tricou. Românii au aflat de aceste așezări unde timpul parcă s-a oprit. În afara drumurilor, în aceste cătune nu există nici curent electric, nici apă la robinet, nici magazine, mai nimic. Totuși există o școală, există o biserică și multe suflete mari și curate. Un călugăr a înființat un schit și acolo sus pe munte, printre nori, se aude dangăt de clopot și glas de rugăciune.
La sărbătorile mari, în biserică de la Ineleț se adună toată suflarea acestor cătune – adică în jur de 40 de oameni. Atâți au mai rămas. Tinerii au coborât în vale, la Herculane sau la Orșova, Caransebeș ori Reșița. Alții au plecat mai departe, au trecut granițele pentru un trai mai bun.
În casele frumoase și îngrijite au rămas părinții și bunicii. De dimineață, au dat drumul animalelor să pască, iar mai apoi, au mers la școală și pe pervazul ferestrei au pus borcane cu miere, cu dulceață, sticle cu răchie, fructe, caș și brânză. La mare căutare sunt ciorapii și papucii de casă lucrate manual din lână. Fiecare produs are prețul pe el. Dacă au noroc, le vor vinde turiștilor ce au început să urce scările spre satele din nori.
Oamenii sunt simplii și curați la suflet. Ei au încredere în turiști și sunt bucuroși când îi văd veniți la ei. Fiindcă au treburi la câmp și fac pregătiri pentru iarnă, nu pot sta acasă. Locutorii cătunelor își pun la vânzare produsele muncii lor pe pervazul ferestrelor de la școala dintre nori. Turiștii aleg ce vor ei, pun banii într-un borcan și gata, s-a făcut vânzarea.
Este atâta liniște în jur, nu se aude zgomot de motor, nu este praf, nici măcar un radio nu se aude. În schimb, se aud cocoșii cântând, păsările ciripind și din când în când, câte un câine supărat lătrând. Turiștii se bucură de toate aceste daruri, se bucură stand de vorbă cu localnicii, cumpără câteva, apoi pleacă mai departe spre vârful Arjana sau se întorc la scări și cu bateriile spirituale încărcate, să coboare scările de pe stânci la șoseaua unde au lăsat mașinile, sau să se întoarcă pe jos la Băile Herculane unde sunt cazați.
Inelet, Dobraia, Scărişoara, Prisacina – Satele din Banatul Montan dintre nori legate de pământ cu o scară. O asemenea drumeție ia cam o zi, trebuie un pic de rezistență fizică, dar merită tot efortul. Peisajele sunt de vis. Lumea văzută de sus, de peste nori, este mai frumoasă și mai curată. După cum se mișcă lucrurile, probabil că vor mai trece mulți ani până ce la Ineleț, Dobraia sau Scărișoara, vor ajunge drumul și curentul electric. Din păcate, când se va întâmpla acest lucru, probabil va fi prea târziu. Fiindcă nu va mai avea cine să beneficieze de ele. Numărul celor care s-au mutat în cimitirul din curtea bisericii, este tot mai mare. Iar numărul locuitorilor din cătunele Inelet, Dobraia, Scărişoara, Prisacina, este tot mai mic și tot mai multe sunt casele cu lacăt ruginit pe poartă de la intrarea în curte.
Un reportaj de Mihai Dan Humiță
