În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic, se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor. În această zi importantă pentru ei, pe când exista minerit în Banatul Montan minerii își sărbătoreau patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase, culturale și petreceri comune.
Numai că acum, din păcate, la slujbele religioase participă tot mai puțini oameni. Bătrâni și aceștia. Fiindcă în Caraș Severin, dacă nu mai există mine, nu mai există nici mineri. Exemplul cel mai aproape de noi este Anina.

La aproape 19 ani de la explozia de la mina Anina, explozie în care au murit 7 mineri şi alţii 3 şi-au văzut moarte cu ochii, oamenii trăiesc sub semnul întrebării şi al neputinţei. Mina s-a închis iar şomajul atinge cote inimaginabile- aproape toţi bărbaţii sunt şomeri sau lucrează cu ziua care pe unde apucă. Majoritatea familiilor sunt despărţite: soţul cu copiii au rămas în oraş iar soțiile au plecat prin prin lume să caute de lucru.

Odată cu închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Aproape 1000 de mineri și alți 2000 de angajați auxiliari de la suprafaţă au rămas pe drumuri, fără un loc de muncă. Adică dintr-un foc 3000 de familii au rămas fără venit. Între timp, şi ce a mai funcţionat la Anina, a dat faliment şi s-a închis: fabrica de şuruburi şi fabrica de cherestea.

Unii dintre foştii minieri, au plecat cu tot cu familii în alte locuri în ţară. Au plecat după locuri de muncă. Au lăsat apartamentele pustii care acum sunt de nelocuit.
Așa cum o face de ani buni, primarul Gheorghe Românu, inginer miner la bază, alături de alți inimoși și mineri care au scormonit măruntaiele pământului după cărbune, organizează un serviciu religios special. Un parastas pentru cei plecați definitiv ,,in subteran” și de sănătate pentru cei ce încă mai sunt în viață și știu ce înseamnă mina. Fostul inginerul topograf Gheorghe Tarasov se ocupă cu realizare uni poze de grup din care fiecare participant va primi un exemplar. După care urmează o masă comună, minerească și ortăcească la care mai mult se deapănă amintiri și se spun povești de ale lor, de ale minerilor.
Din fericire, orașul are și viitor. Iar acest viitor se numește turism fiindcă zona este una deosebită. Prima cale ferată montană din România cu tuneluri tăiate în piatră cu daltă și ciocanul fiindcă nu se inventase dinamita, primul lac de acumulare din România de la Mărghitaș, Stațiunea Sommerfrische cu aer ozonat ca la 4000 m și fostul Cazino în care au poposit Caruso sau împărăteasa Sissi, Muntele Semenic, Cheile Carașului, Lacul Mărghitaș sau Peștera Buhui.

Tot la Anina au apărut mai multe pensiuni și în luna iulie se va finaliza construcția Muzeului mineritului care va fi unic fiindcă vizitatorii vor putea coborî cu colivia la o adâncime de 50 de m până la primul orizont într-un abataj.
Info CS














