Info CS
În inima Văii Almăjului, la Bozovici, timpul pare să stea în loc în Vinerea Mare. Într-o liniște apăsătoare, spartă doar de sunetul toacei bătută de copii în fața bisericii și de pașii credincioșilor și de glasul rugăciunilor, o tradiție veche de peste trei secole continuă să impresioneze prin solemnitate și devotament.
Din după-amiaza zilei de vineri și până în noaptea Învierii, Biserica Ortodoxă din Bozovici rămâne deschisă neîntrerupt. În mijlocul lăcașului de cult, acolo unde este amenajat simbolic Mormântul Domnului, zece tineri îmbrăcați în port popular stau de veghe, păstrând o rânduială transmisă din generație în generație.
Rolul lor este unul profund simbolic: păzesc Sfântul Epitaf, care reprezintă punerea în mormânt a lui Hristos. Organizați în schimburi de câte două ore, aceștia nu părăsesc postul, indiferent de oră sau de oboseală, într-un gest de credință și respect rar întâlnit.
În tot acest timp, toaca este bătută rând pe rând de tinerii din sat anunțând astfel marele eveniment și chemând lumea la închinare.
Legenda locului spune că, în timpul Primului Război Mondial, chiar și sub amenințarea gloanțelor trase din turla bisericii, străjerii nu s-au clintit din locul lor. O mărturie a unei credințe de neclintit, care dăinuie până astăzi.
Pentru comunitatea din Bozovici, Garda de la Mormântul Domnului nu este doar un obicei – este o identitate. O legătură vie cu trecutul, o lecție de statornicie și un exemplu că valorile autentice pot învinge trecerea timpului.
An de an, tinerii duc mai departe această moștenire, transformând o simplă tradiție într-un simbol puternic al credinței și al continuității. La Bozovici, străjerii nu păzesc doar un mormânt simbolic, ci păzesc, de fapt, sufletul unei comunități.
Un reportaj de Adi Neagu
