Tineri din Resita la Săptămâna mondială de rugăciune pentru unitatea creștinilor VIDEO

Cât timp mai avem astăzi pentru noi, învingând cu hotărâre compromisurile ce ne apar în cale? Câte clipe petrecem astăzi pentru a vorbi cu noi înșine, pentru a vorbi cu Dumnezeu? Suntem într-o goană nebună “să facem”, “să fim” sau “să avem” anumite lucruri. Ce mai simțim in această agitație? Mai reușim să ne ascultăm nevoile inimii sau ale sufletului? La toate aceste întrebări au încercat să răspundă cei 17 tineri ai Centrului de tineret “Mesagerii Unității”, elevi ai Colegiului Național ,,Traian Lalescu”, pe parcursul celor 4 zile pe care le-au petrecut în Italia la “Săptămâna Mondială de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”.

Joi, 17 Ianuarie, tinerii însoțiți de Pr. prof. Nicolae Chiosa, neobositul părinte Damaschin Tătaru și pritenul nostru Pr. Petrică Ghimboașă de la parohia Berzovia, au plecat dornici de a revedea atât Italia, devenită în foarte scurt timp “acasă” pentru aceștia, cât și prietenii italieni, împreună cu care au format o mare și frumoasă familie, unită prin iubire, unită ca să iubească.

În acea seara, delegația din Reșița a participat la o slujbă oficiată într-o Biserică Ortodoxă Română din Folignio. La sfârșitul acesteia, tinerii le-au transmis românilor plecați de atât de mult timp în străinătate că nu i-au uitat, că îi așteaptă acasă și că în ciuda distanței care îi separă, sufletele lor rezonează la unison.
În zilele ce au urmat, “Mesagerii Unității” au încercat să întărească relațiile cu tinerii italieni din Pesaro, pentru că iubim oamenii frumoși sufletește. Ne inspiră și ne fac să credem că oamenii pot fii mult mai buni. Iar cei pe care i-am întâlnit ne-au dăruit puțin din lumea lor, înfrumusețând-o și pe a noastră.
După lungi discuții cu aceștia, am ajuns la concluzia că doar prin unitate putem schimba ceva la societatea în care trăim. Am discutat despre proiectele pe care am vrea să le inițiem, proiecte care se vor contura numai prin perseverență și voință.

De asemenea, cele mai emoționante momente au fost slujbele la care am participat, slujbe în care toți ne-am înălțat inimile spre Cer și le-am unit cu Dumnezeu.
În acele momente, rugăciunile noastre deveniseră unele fără cuvinte și fără nicio cerere, ci doar un mijloc prin care lumina se revărsa în sufletele noastre, un mijloc prin care am simțit că îl îmbrățișam pe Dumnezeu.
Eu cred ca unitatea însemnă atât oameni frumoși, cât și momente de căutare care se transformă în momente de regăsire.

România și Italia au devenit în foarte scurt timp acasă prin Tabara Ecumenică de la Loreto, prin întâlniri permanente care consolidează raporturile dintre noi și prin experiențele pe care le împărtășim noi tinerii, unii cu alții. In Decembrie, noi, tinerii din România, am avut bucuria de a fi împreuna cu tinerii din parohia lui Don Giorgio, coordonați de Marco și Elena, iar săptămâna trecută am avut bucuria de a fi din nou împreună. Concret, despre asta e unitatea.

Astfel, în loc să așteptăm mereu ca nevoia noastră de fericire sau de împlinire să fie satisfăcută din surse exterioare, cum ar fi să încercăm să privim în interiorul nostru, să lucrăm din interior și să coordonăm orice gând, trăire sau emoție de acolo?

Există o flacără în interiorul nostru pe care o ignorăm, pe care nu o lăsăm să se manifeste. O fărâmă dumnezeiască ce așteaptă să lumineze. Dacă vom începe să lucrăm mai mult cu noi, aceasta ne va ajuta să găsim adevărata fericire și împlinire sufletească, pentru că un om fericit este un om care îl are pe Dumnezeu în suflet. Trebuie doar să începem să fim noi, pentru a trăi în armonie cu ceilalți și cu divinitatea.

Bianca Ciuculescu, clasa a X-a, Colegiul Național ,,Traian Lalescu” Reșița

Comments

comments

Powered by Facebook Comments