Tone de mere putrezite – Gugulanii au ajuns bataie de joc – 30 de bani kg de mere VIDEO EXCLUSIV
Gugulan cu car cu mere şi fără piaţa de desfacere. Agricultorii din Banatul Montan îşi hrănesc porcii şi vacile cu mere din livadă. Au sute de pomi – mere româneşti curate, fără tratamente chimice – care rup copacii, dar pe care nu are unde să le vândă, pentru că este supraproducţie, producătorii nu au loc pe piaţa de merele de import vândute de aşa zişii comercianți agricultori de apartament. In aceste condiții, sătenii prefera să-şi hrănească animalele cu ele decât să le vând cu 20- 30 de bani kilogramul. Vine un bişniţar şi le ia odată pe săptămână, fără acte, fără bon, fără vreo chitanţă. Doleanţa ţăranilor a fost construirea unei fabrici pentru sucuri în zonă, dar ani de zile au fost doar promisiuni.
Gugulanii, numele tradiţional al agricultorilor din Banatul Montan- mai ales din jurul Caransebeşului, erau vestiţi pentru căruţele lor pe care le umpleau în fiecare toamnă cu mere şi plecau în pusta Banatului si in Oltenia pentru a le vinde. Astăzi „căruţele“ cu merele gugulanilor au ajuns direct în Germania, Polonia, Cehia sau Ungaria…şi se numesc TIR-uri de mare capacitate iar şoferii sunt polonezi, cehi sau unguri. Gugulanii au ajuns să fie exportatori direcţi în UE chiar din faţa casei. Dar fac acest lucru la preţuri infime. Chiar dacă merele lor sunt certificate ca fiind curat biologice, preţul oferit pe un kg abia ajunge la 30 de bani, aceasta în timp ce un kg de mere de cultură, costă în magazin chiar şi cinci lei.
Anul acesta, producţia de mere a fost foarte bună. Datorită tradiţiei ca fiecare gospodar să aibă propria livadă cu meri si pomi fructiferi, satele din Banatul de Munte, gem la propriu de greutatea miilor de saci umpluţi cu mere şi aşezaţi în faţa caselor. Sunt familii care în acest an au avut producţii record de mere, de la 2000 de kg şi chiar până la 15- 16 tone.
Cel mai mare bazin pomicol în care se cultivă mărul de livadă şi nu în plantaţii pomicole, este în jurul Caransebeşului în judeţul Caraş Severin . Locuitorilor de aici li se spun gugulani şi erau recunoscuţi în toată ţara pentru calitatea merelor pe care le vindeau toată iarna şi primăvara direct din căruţele încărcate.
Bogăţia şi varietatea acestui fruct a dat şi numele unor localităţi cum ar fi Măru, Crâşma sau Poiana Mărului. Cea mai mare calitate a acestor mere este aceea că sunt de tip bio, adică, nu s-a folosit în timpul vegetaţiei nimic artificial sau pesticide. Singura intervenţie a omului este gunoiul de grajd, tunderea şi văruitul pomilor. Acest aspect i-a atras pe oamenii de afaceri germani ca un magnet. In urmă cu vreo 10 ani, germanii au venit, au studiat terenurile şi au dat verdictul: calitatea superioară şi puritate biologică.
Cu toate acestea, probabil şi datorită crizei economice mondiale şi mai ales, fiindcă nu există interes pe piaţa românească, preţul oferit este foarte mic şi-i nemulţumeşte pe ţărani.
Merele sunt colectate de firmele româneşti, care oferă preţuri destul de mici pentru kg de mere, între 20 si 30 de bani pe kilogram. Pe o piaţă fără concurenţă- unii oamenii se mulţumesc şi cu acest câştig- cu toate că spun că nu îşi scot nici măcar munca pentru recoltarea şi transportul merelor de pe dealuri spre sat. Alții, nu vor să muncească pe gratis, așa că, recoltează mere doar pentru consumul propriu iar restul, sute de tone, sunt date la animale sau putrezesc pe pământ.
Cu toate acestea, unii agricultori sunt nemulţumiţi de preţ şi preferă să folosească merele pe post de nutreţ pentru animale. Ei spun că le pică mai bine şi le este mai ieftin să dea la vaci şi porci mere care au măcar vitamine şi alte substanţe şi care nu-i costă nimic, decât să plătească 70 de bani pe kg de tărâţe şi care nu au calorii şi nu ţin de foame.
Gugulanii suferă că nu mai pot vinde merele la Caransebeş, în alte condiţii. Aici exista singura fabrică de suc de mere din Banatul Montan construită prin anii 80, dar care in urma cu vreo 15 ani, a fost închisă.
Încă puţin şi în satele Teregova, Rusca, Domaşnea , Ilova, Vârciorova sau Zlagna vor fi pornite cazane pentru producerea răchiei de măr, ţuica tradiţională de Banat pe lângă cea de prună. Merele ce nu se vând sau nu ajung la animale, sunt puse la fermentat în căzi din lemn de sute de litri şi în scurt timp, peste dealurile gugulanilor va mirosi a răchie proaspătă şi nouă.
